Operațiunile Spider’s Web și Rising Lion: Un avertisment pentru NATO

Operațiunea israeliană împotriva Iranului este vastă, eficientă și, la fel ca acțiunile Ucrainei, reprezintă un semnal important pentru Occident. Faza inițială a Operațiunii „Leul Înaripat”, începută între 12 și 13 iunie, s-a concentrat pe agenți infiltrați pe teritoriul iranian, care au vânătorit ținte importante cu drone mici de atac și rachete ghidate antitanc. Această operațiune seamănă izbitor cu „Pânza de Păianjen” a Ucrainei, desfășurată cu puţin timp înainte.

Operațiunea „Leul Înaripat” nu este o copie, Israelul folosind tactici similare și în trecut. Ambele operațiuni au inclus infiltrații profunde în teritoriul inamic, elementul cheie fiind integrarea ingenioasă a agenților secreți cu tehnologii relativ simple, precum dronele mici.

La fel ca recentul raid ucrainean cu drone asupra flotei strategice de aeronave rusești, acțiunile Israelului demonstrează o integrare avansată a serviciilor de informații și o utilizare eficientă a mijloacelor secrete, chiar dacă a folosit aviația convențională drept componentă principală, în loc să se bazeze doar pe drone mici.

Premierul slovac denunță inițiativa lui Trump de a crește investițiile MILITARE/ „Slovaciei i-ar conveni neutralitatea”

Călin Popescu Tăriceanu: „Din 2008 până în 2016 am fost URMĂRIT pentru siguranța națională”

„Sunt necesare concluzii urgente, mai ales pentru armatele NATO care depind mult de tehnologii de vârf. Riscul este ca, la fel ca Fortăreața Singapore din 1941, cele mai mari investiții ale Occidentului să devină vulnerabile sau inutile în fața unui inamic mai agil și mai inovator”, avertizează Federico Borsari într-o analiză publicată de un centru de expertiză european.

Concluzii importante pentru țările NATO

Dependența exclusivă de apărarea antiaeriană, indiferent de avansarea tehnologică, este o vulnerabilitate semnificativă, mai ales în contextul munițiilor mici ghidate cu precizie și a altor arme de atac ușor accesibile agenților infiltrați și sistemelor asimetrice.

De fapt, distrugerea sistemelor radar prin rachete ghidate antitanc (ATGM) și drone mici a demonstrat ineficiența apărării antiaeriene iraniene, Israelul reușind să o eludeze și să distrugă elementele cheie.

Prin urmare, aviația modernă rămâne esențială pentru o apărare antiaeriană eficientă.

Iranul declară că achiziționează avioane de vânătoare avansate Su-35 din Rusia pentru a-și consolida apărarea antiaeriană, dar efortul este întârziat și va necesita ani pentru a avea efect maxim, chiar și presupunând livrări conform planului.

În al doilea rând, Israelul a demonstrat capacități remarcabile de implicare a aviației sale în luptă, menținând un ritm impresionant de lovituri aeriene împotriva unei apărări antiaeriene complexe, fără pierderi până în prezent.

Aceasta subliniază importanța antrenamentului, a logisticii și a aprovizionării cu muniții pentru țările NATO”, explică analistul Federico Borsari.

Tranziția de la operațiunile sub acoperire la confruntarea directă

În al treilea rând, faza inițială a operațiunii israeliene demonstrează valoarea și flexibilitatea dronelor mici în operațiile moderne.

Utilizate de operatori calificați și integrate cu alte capabilități, dronele mici devin mult mai mult decât simple multiplicatori de forță, deschizând noi opțiuni pentru operațiuni complexe (cum ar fi neutralizarea apărării antiaeriene) care necesită, de obicei, resurse și concepte specializate și costisitoare.

NATO și aliații săi trebuie să conștientizeze aceste lecții și să accelereze integrarea dronelor în forțele lor. Planificatorii NATO ar trebui să trateze dronele mici ca instrumente esențiale pentru reimaginarea unor misiuni complexe și riscante, iar serviciile de informații trebuie să ia în considerare vulnerabilitățile naționale la aceste tipuri de atacuri.

Într-o lume dominată de transportul containerizat, este ușor să ne imaginăm cum adversarii Occidentului își pot pre-poziționa sistemele de atac în zone accesibile, precum parcările de camioane.

Serviciile de informații occidentale vor analiza cu atenție lecțiile extrase din operațiunile „Leul Înaripat” și „Pânza de Păianjen”.

Deci, operațiunea „Leul Înaripat” a vizat infrastructura nucleară a Iranului, personalul militar și științific, și rețelele de informații.

Operațiunea reprezintă o escaladare semnificativă a conflictului și marchează tranziția completă de la operațiunile sub acoperire la confruntarea directă.

Mossad-ul a stabilit o bază de drone lângă Teheran

Faza inițială a probabil implicat infiltrarea agenților Mossad pe teritoriul iranian, pentru a perturba sistemul de apărare antiaeriană.

Agenții au identificat ținte pentru atacuri la distanță, folosind rachete ghidate antitanc și drone mici pentru a neutraliza sisteme radar, sisteme de lansare de rachete și rachete balistice sol-sol cu rază medie.

Anumite surse sugerează că Mossad sau aliați locali au stabilit o bază de drone lângă Teheran pentru atacuri coordonate, demonstrând infiltrații și acces la informații.

Acest efort inițial a avut ca obiectiv superioritatea aeriană.

Ritmul operațional a cerut realimentarea în aer a unor avioane.
Forțele aeriene israeliene au menținut un grad impresionant de decolări.

Atacurile au implicat avioane F-16, F-15, F-35, utilizând diverse tipuri de muniții ghidate cu precizie și bombe.

Imagine avion F-35

Dovezile sugerează utilizarea rachetelor balistice cu rază medie, lansate din aer, împotriva unor ținte adânc în teritoriul iranian.

Utilizarea avioanelor de realimentare KC-707 a oferit flexibilitate operațională majoră, crescând raza de acțiune.

Imagine avion de realimentare

Eliminarea conducătorilor militari iranieni

Odată cu slăbirea apărării antiaeriene, Israelul a folosit drone Heron pentru monitorizare și identificarea altor ținte.

Operațiunea pare a fi avut efecte substanțiale asupra infrastructurii militare și nucleare iraniene.

Imagini confirmă lovituri asupra instalațiilor de îmbogățire a uraniului din Natanz și Esfahan, precum și alte obiective.

Au fost vizate instalații din Tabriz, baza de rachete Kermanshah și centre de comandă din Teheran.

Atacurile din 15 iunie au vizat ținte industriale și militare, inclusiv instalații energetice, lansatoare de rachete, baze aeriene și sisteme de supraveghere.
Scopul a fost de a reduce capacitatea de apărare a forțelor aeriene iraniene.
În prezent, instalațiile nucleare de la Fordow și Natanz par să nu fi fost vizate.

Realizarea operațională cea mai importantă este eliminarea unor înalți lideri militari iranieni, inclusiv directori ai Statului Major și ai Garzii Revoluționare.

Imagine lider iranian

Aceasta a slăbit grav capacitatea de comandă și control a Iranului.

Strategie cuprinzătoare de reducere a capacităților nucleare

Alte aspecte esențiale ale operațiunii includ eliminarea unor oameni de știință nucleari.

Această strategie duală, vizând infrastructura și resursele umane, sugerează o strategie cuprinzătoare de reducere pe mai multe niveluri a capacităților nucleare ale Iranului, întârziind astfel progresele.