Infrastructura de la Cesana Pariol, abandonată după 20 de ani și cu o investiție de aproape 6 miliarde de euro
În urma a două decenii de la organizarea Jocurilor Olimpice de iarnă din 2006 de la Torino, instalațiile de la Cesana Pariol se află în stare avansată de degradare. Aflată în apropierea orașului, pista de bob și trambulina pentru săriturile cu schiurile sunt acum acoperite de buruieni, graffiti și gunoaie, fiind aproape inaccesibile publicului.
Detalii despre investițiile și utilizarea instalațiilor
Guvernul italian a alocat aproximativ 6 miliarde de euro pentru construcția infrastructurii sportive de la Cesana Pariol și împrejurimi, în scopul organizării Jocurilor din 2006. După eveniment, locația a fost folosită pentru antrenamente și câteva competiții, dar nu a mai avut activitate din 2012, fiind de atunci în paragină.
Starea actuală a locației și implicațiile pentru patrimoniu
Timp de două săptămâni în 2006, cei mai buni sportivi din lume au avut posibilitatea să concureze pe traseul de 1,4 km. Astăzi, terenul este un spațiu pustiu, acoperit de vegetație și de deșeuri, fiind descris ca o „cicatrice” pe peisajul montan al Alpilor sudici, după cum menționează exploratorii urbani de la Broken Window Theory.
Ruină a instalației de sărituri de la Pragelato
Instalația de la Pragelato, destinată a fi centru național de antrenament pentru săritorii cu schiurile, are o capacitate de 9.000 de spectatori, însă acum este o ruină. Construită pentru a forma următoarea generație de sportivi italieni, locația a rămas nefolosită, devenind un simbol al dezinteresului pentru întreținerea infrastructurii olimpice.
Contextul dezvoltării infrastructurii olimpice și problemele acesteia
Proiectul de la Cesana Pariol a fost o investiție masivă, iar după Jocuri, locațiile au devenit dificil de utilizat din cauza costurilor mari de întreținere și a specificității extrem de mari. Se estimează că, pe termen lung, aceste facilități nu pot fi reutilizate eficient, fapt ilustrat de condiția actuală a lor.
Avertisment pentru viitoarele ediții olimpice
Contrastul cu siturile organizate recent, precum cele de la Milano și Cortina, este evident. În cazul acestor locații, 85% sunt fie existente înainte, fie temporare, fiind concepute pentru a fi demontate după eveniment. În timp ce satul olimpic din Milano devine acasă pentru studenți, celelalte facilități trebuie reorganizate pentru beneficii durabile.
Recomandări pentru organizatorii viitoarelor Jocuri Olimpice
Specialiștii și autoritățile sportive pun accent pe necesitatea unei planificări pe termen lung și pe investiții inteligente. Litoralul costurilor de întreținere și utilizarea eficientă a infrastructurii reprezintă motorul sustenabilității pe termen lung, pentru a evita exodul instalatiilor devenite inutile, precum cel de la Cesana Pariol.
Concluzii și impactul asupra moștenirii olimpice
Ruinele din Torino rămân un exemplu clar al riscului de a investi sume extrem de mari într-un eveniment temporar, fără a garanta o moștenire durabilă. Transformarea și reutilizarea locațiilor olimpice trebuie să fie prioritară pentru a asigura un impact pozitiv pe termen lung pentru comunitatile locale.
Instalațiile de la Cesana Pariol continuă să fie un exemplu de neglijență în gestionarea patrimoniului olimpic, după aproape 20 de ani de la organizarea Jocurilor din 2006.
Lasă un răspuns