Un asistent medical de la secția de terapie intensivă a observat anumite comportamente repetitive și anumite expresii rostite de pacienții aflați în ultimele momente ale vieții. Kirstie Robb, care activează de patru ani în această unitate, a identificat trei tipare principale în ultimele lor conversații și stări.
Conținutul ultimelor cuvinte ale pacienților la ATI
Robb menționează că pacienții care se apropie de sfârșit au în comun anumite expresii și comportamente. Ea afirmă că „fiecare persoană care moare spune același lucru”, ceea ce indică apariția unor modele repetate în ultimele momente de viață.
Cele mai frecvente fraze rostite înainte de deces se referă la dorința de a transmite mesaje celor dragi, cele mai întâlnite fiind solicitările de a comunica familiei iubirea pentru aceștia. Asistenta a explicat că pacienții întreabă adesea: „Puteți să le spuneți familiei mele că îi iubesc?”
Reacțiile și ultimele expresii
Pe lângă dorința de a transmite sentimente, pacienții afirmă adesea că se simt disconfortabil. Expresia „Nu mă simt bine” este frecvent rostită înaintea trecerii în neființă.
Un alt moment încărcat de încărcătură emotională este acela în care pacienții conștientizează lucid faptul că urmează să moară. Au fost auzite adesea expresiile: „Știu că voi muri.”
Schimbări spirituale și semne ale apropierii finalului
Robb afirmă că, deși semnele vitale ale pacienților pot fi stabile, iar starea lor fizică nu diferă de cea de la începutul momentului critic, există o schimbare subtilă, spirituală, care indică apropierea morții. Aceasta pare să fie o chimie a sufletului, inexplicabilă, dar foarte clar perceptibilă pentru cei care supraveghează pacienții în ultimele lor clipe.
Medicul a observat că, indiferent de cauza decesului sau de timpul trecut de cand au expus ultimele cuvinte, pacienții ajung să moară. Aceasta sugerează o barieră invizibilă, un prag greu de explicat, între conștientizarea finalului și procesul fiziologic final.
Robb nu adaugă detalii despre stările exacte sau despre variațiile individuale, insa afirmă că aceste tipare trebuie privite ca semne universale în ultimele momente de viață.
Informatiile citate sunt bazate pe observații personale și experiența profesională a asistentei într-un mediu cu pacienți critici.
Lasă un răspuns