Mai multe state membre ale Uniunii Europene au implementat strategii care facilitează tranziția la pensionare, oferind diverse opțiuni flexibile de muncă înainte de vârsta legală de retragere.
Conform unor studii recente, pensionarea este unul dintre cele mai stresante evenimente din viață, situându-se printre cele mai tensionate (pe locul 10 din 43) pe scara Holmes-Rahe, la fel ca și divorțul.
Pentru a atenua stresul asociat schimbării bruște de la viața activă la retragere, multe state europene au găsit soluții ce includ reducerea orelor de muncă, noi modalități de implicare socială sau sporirea securității financiare prin intermediul fondurilor de pensii.
De exemplu, Slovenia are o vârstă standard de pensionare de 65 de ani, similară cu România. La începutul anului viitor, guvernul slovac va implementa noi reglementări pentru angajații peste 58 de ani, precum și cei cu peste 35 de ani de experiență.
Astfel, din 2026, intră în vigoare un nou model, cunoscut ca modelul 80-90-100, ce presupune 80% din orele de muncă, 90% din salariu și 100% contribuții la pensie.
Angajații care îndeplinesc condițiile de vârstă sau vechime pot opta pentru un program de lucru de șase ore pe zi sau liber vinerea, păstrându-și drepturile de pensie.
Până în 2028, se planifică extinderea acestor măsuri, incluzând posibilitatea de a lucra sâmbăta, primă de Crăciun și o săptămână de lucru de 30 de ore.
Proiectul este inspirat de sistemele din Islanda, Irlanda și Germania, unde abordări similare au avut rezultate favorabile asupra populației și nu au afectat procesul de producție.
Un alt exemplu interesant îl reprezintă Japonia, unde filosofia ikigai, tradusă ca „motivul de a trăi”, este bine înrădăcinată în cultura locală. Ikigai îmbină ceea ce iubim, ceea ce știm să facem, nevoia societății și recompensele, inclusiv cele nefinanciare.
Mulți japonezi își găsesc ikigai continuând să activeze sau prin implicarea socială chiar și după pensionare. Pentru ei, munca nu este doar o sursă financiară, ci o modalitate de menținere a scopului, a conexiunilor sociale și a rutinei zilnice.
În țara noastră, sistemul de pensii se bazează pe patru piloni, primele două fiind obligatorii și incluzând contribuții din salariu, iar ultimele două constituind fonduri de pensii facultative și ocupaționale.
Fondurile facultative și ocupaționale sunt din ce în ce mai importante pentru crearea unei securități financiare suplimentare, statul stimulând pensiile facultative prin deduceri fiscale, până la limita de 400 de euro anual.
Olanda a implementat un concept de muncă tranzitorie, permitând reducere orelor de muncă pentru persoanele peste 50 sau 60 de ani, menținând venitul printr-o combinație de salariu și pensie. Astfel, o profesoară din Utrecht, după 35 de ani de experienţă, poate alege un program de trei zile, cu compensarea diferenței prin pensie.
Olanda are cea mai mare proporţie de angajați cu jumătate de normă din zona euro, cu un procent semnificativ la femei (63%).
Între 2013 și 2024, numărul pensionarilor care lucrează a crescut substanțial, de la 105.000 la 254.000, reflectând popularitatea soluțiilor flexibile.
Conform unui studiu al centrului olandez Netspar, angajații care au adoptat munca tranzitorie au înregistrat o stare de bine mentală sporită, mai puțină anxietate financiară și o adaptare îmbunătățită la viața de pensionar.
Angajatorii au avantajat și ei de menținerea angajaților cu experiență și transferul de cunoștințe către generațiile tinere.
Sursa foto – ilustrativă: Shutterstock
Lasă un răspuns