povestea-lui-alexandru-cazzaniga,-romanul-care-va-purta-flacara-olimpica-la-milano.-a-fost-salvat-dintr-un-orfelinat-comunist,-la-sugestia-maicii-tereza,-si-a-ajuns-in-italia

Povestea lui Alexandru Cazzaniga, românul care va purta flacăra olimpică la Milano, salvat din orfelinatul comunist la recomandarea Maicii Tereza și emigrat în Italia

Alexandru Cazzaniga, italian de origine română, trăiește o poveste de viață remarcabilă, demnă de peliculă. Născut în România și adoptat dintr-un orfelinat, destinul său a fost influențat de curaj, transformare și speranță. Astăzi, parcursul său inspirator îl aduce între cei 10.001 purtători ai torței olimpice, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Milano–Cortina.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE DECEMBRIE, GRATUIT, AICI

Alexandru Cazzaniga va avea privilegiul de a alerga cu torța olimpică la Jocurile Olimpice de iarnă Milano–Cortina 2026, după selecția realizată de Comitetul Internațional Olimpic. Purtătorii torței sunt aleși conform unor criterii speciale: nu doar performanțele sportive sau realizările profesionale sunt decisive, ci și poveștile de viață, angajamentul în comunitate și exemplul personal.

Mai multe despre: Cristina Spătar, despre căsnicia la distanță cu soțul ei, Vicențiu Mocanu. Au celebrat nunta în urmă cu 3 ani: „E cu mine peste tot. E dragoste”

Povestea românului care va purta torța olimpică la Milano

Într-un interviu emoționant, Alexandru Cazzaniga a povestit cum a fost adoptat, încă fiind copil, din România comunistă. Povestea devine cu atât mai impresionantă cu implicarea Maicii Tereza.

„Totul a fost o întâmplare a destinului. Tatăl meu, la vremea respectivă, era consilier regional pentru industriile mici și mijlocii în Lombardia și călătorea frecvent. În ianuarie 1991, în China, la întoarcere, urma să aibă escală la Bombay și apoi zbor spre Milano. La Bombay, a ales un zbor aproape complet gol; era 9 ianuarie. Tatăl meu s-a retras pentru a se odihni cu echipa sa, în timp ce mama mea a rămas singură, într-un alt loc confortabil. La îmbarcare, s-au așezat lângă ea două călugărițe, fiecare cu copii în brațe, una dintre ele purta vălul alb cu dungă albastră. Era micuță, fragilă, trecută de prima tinerețe. Pentru că avionul era aproape gol, a luat loc lângă mama mea și a stat opt ore în conversație în engleză cu această călugăriță. Era Maica Tereza din Calcutta,” povestește Alexandru pentru Antena 3 CNN.

„Au discutat mult, iar la final, ea i-a spus: „Sunteți o familie profund umană, cu valori și principii solide și puteți face un gest extraordinar de filantropic. Mergeți în România, o țară greu încercată de dictatura lui Ceaușescu la acea vreme, ianuarie 1991. Mulți copii sunt în orfelinate, fie din alegere, fie din cauza lipsei unui viitor stabil. Dacă doriți să faceți o faptă de caritate, de speranță pentru acei copii, vă invit să faceți acest gest umanitar, deoarece aveți această calitate, această compasiune în priviri și în ființa voastră. Sunteți oameni cu adevărat speciali”.

Decizia de adopție a fost cântărită cu mare grijă. „Imediat ce s-au întors la Milano, părinții mei au depus cererea de adopție și, miraculos, după doar câteva săptămâni, totul s-a rezolvat. Era o perioadă destul de lungă pentru astfel de proceduri, însă totul s-a întâmplat rapid, pe 24-25 ianuarie 1991, la orfelinat, o coincidență în cadrul unei alte coincidențe.”

„Mama mea le-a spus: ‘Avem nevoie de un copil care să necesite nu doar tratamente medicale, ci și multă afecțiune și dragoste.’ Atunci, m-au chemat și a fost un moment foarte intens între mine și mama mea. M-am aruncat în brațele ei, ca și cum aș fi cerut iubire și sprijin, spunând: ‘Luați-mă.’ Aveam patru ani și jumătate. A fost un moment foarte puternic, apoi, în următoarea lună, părinții mei au venit frecvent din Milano în România pentru a-mi aduce dulciuri și mâncare, pentru a construi o relație, după întreg procesul de adopție, pe 25 februarie 1991, m-au luat și m-au dus acasă în Italia.”

Mai multe despre: Bunicii criminalului de 13 ani, din Timiș, detalii înfiorătoare despre uciderea lui Mario Berinde: „Buni, pe mine mă teroriza, mă înjura, mă bătea. Am încercat să-i spun, dar mama nu a intervenit.”

Amintiri dureroase din orfelinat

Deși au trecut ani, Alexandru Cazzaniga rememorează condițiile extrem de dificile din centru de plasament în care a crescut. Copiii erau adesea lăsați singuri, camerele erau aglomerate, iar paturile din fier înalte restricționau mișcarea. Zgomotul, plânsetele și lipsa personalului făceau viața de zi cu zi dificil de uitat.

„Stăteam jos, pe podea, în fața unei uși sau a unui perete, seara, singur. Lipsa personalului ne lăsa izolati. Ne imaginam cine va veni, ce va păți la acea ușă: cine va intra, ce se va întâmpla. Barele paturilor erau ca niște gratii de închisoare, din fier, înalte, astfel încât nu puteai ieși. Camerele erau foarte aglomerate, cu mulți paturi, plânsete, țipete.”

Citește și: Dezvăluiri neașteptate ale lui Florin Piersic! Marele actor i-a mărturisit Rodicăi Mandache că regretă că nu a curtat-o: ”Ai fost atât de pură. Eram atât de fericit că jucam cu tine și vedeam atâta sinceritate în tine”

Citește și: Cine este Andrei Beleuț de la Survivor. Are 34 de ani, este antreprenor și a participat la primul sezon al emisiunii ”Batem palma”

Procesul de selecție pentru purtarea torței olimpice

Alexandru Cazzaniga a fost ales pentru a fi purtător al torței olimpice pentru Jocurile Milano–Cortina 2026 datorită reputației, angajamentului în organizații și a valorilor etice și sportive pe care le promovează.

„Nu am fost candidat pentru această onoare, ci am fost selecționat datorită reputației, implicării și valorilor pe care le susțin. Nu m-am considerat potrivit până când am primit un apel pe 7 noiembrie. Acesta menționa: ’Știm că sunteți o persoană cu credibilitate în Italia și internațional, implicat în organizații și acțiuni filantropice, în mediul de afaceri și în relații globale. Neutral, dar cu valori solide, sunteți eligibil să purtați torța olimpică pentru Paris 2024. Vă numim oficial purtător al flăcării olimpice pentru Jocurile din Milano.’”

Cu modestie, Alexandru a mărturisit că nu s-a considerat demn pentru această onoare.

„Este o ocazie unică. Nu se întâmplă des ca Olimpiada să fie găzduită de țara ta. Voi dedica acest eveniment mamei mele, care a trecut în neființă pe 15 iunie. Îmi spunea deseori: ‚Adu-ți aminte, Alexandru, că suntem o familie care nu își permite luxul de a se opri, ci trebuie să dăm mereu un exemplu și să ne implicăm în fiecare clipă.’”

Sursa fotografie: Facebook și Antena 3 CNN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *