România a modificat pragul valoric pentru activele fixe amortizabile, acesta fiind majorat la 5.000 de lei începând cu anul 2026. Modificarea aduce o schimbare în tratamentul fiscal, influențând modul de capitalizare și de deducere a cheltuielilor pentru activele cu valoare sub noua limită. În același timp, regula contabilă rămâne neschimbată, păstrând necesitatea evidenței separate și a gestionării diferențelor dintre tratamentele fiscal și contabil.
Noua prevedere fiscală privind activele fixe
Potrivit articolului 28 alin. (2) din Codul fiscal, mijlocul fix amortizabil este definit ca o imobilizare corporală care, la intrarea în patrimoniu, are valoarea fiscală egală sau mai mare de 5.000 de lei. Plafonul valoric anterior era mai mic, însă, de la 2026, acesta crește, facilitând recuperarea mai rapidă a costurilor pentru activele ce se află sub această limită.
De asemenea, legea permite în continuare capitalizarea activelor cu valoare sub prag, dar recunoașterea cheltuielilor se face prin deduceri de amortizare, după cum prevede art. 28 alin. (21) din Codul fiscal. Astfel, pragul de 5.000 de lei nu restricționează capitalizarea, ci reprezintă un nou indicator pentru tratamentul fiscal.
Puncte fixe și diferențe între fiscal și contabilitate
Din punct de vedere contabil, regulile nu suferă modificări. Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice (OMFP) 1802, activele imobilizate sunt bunuri cu beneficii economice viitoare și durată mai mare de un an, și trebuie capitalizate indiferent de valoarea lor, dacă îndeplinesc criteriul duratei.
Astfel, diferența majoră constă în simplificarea fiscală, unde pragul a fost ridicat la 5.000 de lei, în timp ce regulile contabile sunt ghidate de durata de utilizare și beneficiile economice, nu de valoarea de piață.
Impactul administrativ și evidențierea separată
Pentru companii, această modificare înseamnă gestionarea a două seturi de evidențe. Este necesară păstrarea unui registru separat pentru activele pentru scopuri fiscale, precum și calculul diferențiat al amortizării contabile și fiscale.
Această situație poate genera necesitatea unor procese de reconciliere pentru a corela cele două perspective. În plus, administrarea activelor și controle interne devin mai complexe, mai ales pentru activitățile cu multe bunuri cu valoare sub 5.000 de lei.
Pentru activele create în scop contabil, dar cu tratament fiscal diferit, costurile trebuie recunoscute în perioada în care sunt deductibile fiscal, necesitând configurări specifice în sistemele de evidență.
Obiectele de inventar și reguli speciale
Obiectele de inventar reprezintă o excepție. În logica OMFP 1802, acestea sunt considerate active cu durată de utilizare sub un an și, din punct de vedere fiscal, sunt tratate similar, datorită valorii reduse și ciclului de utilizare scurt.
Unele companii adoptă politici interne pentru praguri mai mici, sub nivelul de 5.000 de lei, pentru a simplifica administrarea, dar această practică trebuie folosită cu precauție, deoarece auditorii pot contesta astfel de decizii dacă ieșirea din regula generală devine semnificativă.
Ce trebuie ajustat în practică
Companiile trebuie să analizeze și să își revizuiască politicile interne privind capitalizarea activelor, evidența mijloacelor fixe, metodele de calcul ale amortizării și prezentarea în situațiile financiare. Este recomandat să adapteze procedurile pentru a reflecta noul prag și diferențele dintre tratamentele fiscal și contabil.
Este esențială și actualizarea documentației și a procedurilor interne pentru a se conforma noilor reglementări, precum și gestionarea diferențelor în evidență, pentru a evita conflicte fiscale sau erori la control.
Relevanța și implicațiile practice
Deși ridicarea pragului la 5.000 de lei este percepută ca o măsură de simplificare fiscală, în practică poate duce la o complexificare operațională crescută, fiind necesară gestionarea unor evidențe paralele și reconciliere între cele două perspective.
Beneficiile fiscale pentru activele sub noul prag pot accelera recuperarea costurilor, însă trebuie gestionate cu atenție aspectele administrative și de control intern pentru a evita situații de neconcordanță sau erori de raportare.
Performanța și corectitudinea implementării noilor reguli vor depinde în mare măsură de modul în care companiile vor ajusta procedurile interne, vor pregăti personalul pentru noile cerințe și vor asigura evidențe corecte și transparente ale activelor.
Articolul de Silvian Milea, partener PwC România, și Ioana Massier, Senior Manager PwC România, evidențiază importanța unei abordări strategice în adaptarea la noile reglementări fiscale.
Lasă un răspuns