„Principala lecție a revoluției decembriste este că statul rus nu poate permite să fie vulnerabil… Statul rus are valoare doar atunci când se poate apăra”, a afirmat recent Konstantin Ciuicenko, ministrul justiției din Rusia.
Un grup de ofițeri, aristocrați și intelectuali au valorificat decesul țarului Alexandru I din decembrie 1825 pentru a organiza o revoltă inspirată de idei liberale, provenite din Statele Unite și Europa, și de exemple precum revolta din 1820 condusă de spaniolul Rafael del Riego.
„Dintr-o scânteie va izbucni o flacără (…) Din lanțuri vom confecționa săbii/Și din nou vom reînvia focul libertății/Și cu acesta ne vom îndrepta împotriva țarilor”, scria poetul Aleksandr Odoevski.
Specialiștii consideră că actualele elite sunt complet conștiente de greșelile lui Putin în aprobarea a ceea ce se numește „operațiune militară specială” în Ucraina și că, în plus, războiul acum devine imposibil de câștigat, însă aceste clase sunt legate de mâini și picioare.
Agenti externi ca reprezentanți ai unor decembriști
Uniunea Sovietică au idealizat decembriștii, ale căror revoltă a fost considerată precursorul revoluției care a încheiat definitiv vechiul regim. Totuși, reacția oficialităților actuale și a auto-intitulaților istorici ai Kremlinului diferă radical.
Ciuicenko susține că rebelii de acum 200 de ani sunt similar cu agenții străini de astăzi, deoarece nu sunt doar influențați de Occident, ci reprezintă instrumente de influență folosite pentru destabilizarea situației politice interne.
Din perspectiva Kremlinului, și fără a avea legătură cu elitele, un decembrist tipic ar fi liderul opoziției, Aleksei Navalnîi – ucis într-o închisoare arctică, potrivit susținătorilor săi –, fiind considerat de autorități ca având idei departe de interesele poporului rus.
Nu contează prea mult faptul că decembriștii, susținuți de poetul Aleksandr Pușkin, au încercat, printre altele, să pună capăt iobăgiei, să implementeze o ordine constituțională, să desființeze sistemul de clase sociale și să depășească întârzierea economică și tehnologică a Rusiei în comparație cu Europa.
Această revoltă putea schimba cursul istoriei Rusiei, însă, conform multor experți, reprimarea ei a aprofundat izolarea Rusiei, a radicalizat opoziția – Alexandru al II-lea fiind asasinat într-un atac terorist – și a amânat reformele: abolirea iobăgiei s-a făcut abia în 1861, iar prima Dumă (parlamentul rus – n.r.) a fost înființată abia în 1905, iar sistemul autocratic a persistat până în 1917.
Umbra lui Prigojin
Memoria revoltei armate a lui Evgheni Prigojin din iunie 2023 continuă să bântuie populația rusă. Fondatorul Grupului Wagner a murit trei luni mai târziu, în circumstanțe misterioase, într-un accident aviatic pentru care susținătorii săi îl acuză pe Putin.
Comparativ, Ciuicenko afirmă că, „din păcate, monarhia era foarte liberală, aș putea spune chiar aristocratică, dacă ne uităm la modul în care au fost pedepsiți decembriștii pentru revolta lor”.
„Aceasta relevă o anumită, chiar remarcabilă, vulnerabilitate a monarhului absolut și regimului politic”, a afirmat el, făcând referire la faptul că doar cinci decembriști au fost spânzurați, iar ceilalți au fost trimiși în Siberia.
Autoarea cărții „Complici”, Aleksandra Prokopenko, afirmă că elita rusă, de la funcționari de rang înalt la oligarhi și intelectuali, și-a pierdut de mult timp posibilitatea de a influența scena politică. Ultima inițiativă notabilă a fost propusă de Dmitri Kozak, care a sugerat o reformă politică înainte de a-și părăsi funcția de șef adjunct al Administrației Prezidențiale.
Putin a transformat guvernanții în simple administratori, a încheiat acorduri cu oligarhii, permițându-le să se îmbogățească în urma privatizărilor, cu condiția să evita implicarea politică, și a conferit Serviciului Federal de Securitate controlul asupra tuturor numirilor.
Când personalități precum Prigojin, oligarhul Mihail Hodorkovski, opozanții precum Navalnîi și Boris Nemțov sau ministrul de economie, Aleksei Uliukaiev, încalcă directivele stabilite, sunt sancționați sever.
Rezistența noii elite față de schimbare
Specialiștii susțin că doar câțiva fanatici își doresc continuarea războiului până la victorie completă. Problema este că nimeni nu poate opri conflictele, deoarece aceasta se duce pentru resurse, nu pentru influență politică.
Kremlinul înțelege că, în viitorul apropiat, trebuie să elimine și să marginalizeze pe cei care se opun războiului și politicii agresive față de Occident.
De aceea, Putin vorbește frecvent despre veteranii de război, muncitorii din sectorul militar și familiile lor, ca fiind „noile elite rusești”.
„Nu-ți este teamă să lași soarta țării în mâinile lor”, a declarat Putin la ultima conferință de presă anuală.
Acești indivizi datorită sistemului paternalist sunt educați în cele mai bune universități și sunt considerați pregătiți să apere țara de orice amenințare, în special de o presupusă a cincea coloană.
Neputând schimba situația din interior, elitele continuă să se bazeze pe intervenția externă. Ultima speranță este președintele american Donald Trump și inițiativele sale de pace pentru Ucraina.
Lasă un răspuns