Radu Miruță afirmă că România trebuie să dezvolte mai mult industria de apărare, nu doar să achiziționeze echipamente „de pe raft”. Realitatea, însă, indică o situație diferită: fabricile par abandonate, lipsesc personalul calificat, tehnologia este deficitara, iar drumul către „produs în România” implică costuri considerabile.
„Vorbesc despre rezultatele fabricii de pulberi de la Victoria, uunde a fost semnat contractul cu Rheinmetall și s-a introdus în acord obligația de colaborare cu furnizori locali, nu din plăcere, ci din necesitate. România va produce arme de asalt. (…) Poți cu tehnologia pe care încă nu o avem, și treptat, unii dintre angajați vor învăța să opereze aceste tehnologii care vor rămâne la noi. Dacă după această etapă, industria națională de apărare nu va putea susține contracte, aducând tehnologii moderne, nu vom avea niciodată șanse de progres”, afirmă ministrul Apărării.
Discuția a fost inițiată în contextul programului SAFE, un mecanism de finanțare care sprijină atât proiecte civico-militare (de exemplu, infrastructură pentru mobilizare), cât și investiții directe în dotarea armatei și industria de apărare.
Întrebat despre următoarele investiții din acest an, ministrul Apărării a precizat că din cele 34 de proiecte, 21 sunt direct legate de înzestrarea armatei, având o valoare totală de 11,68 miliarde de euro. Practic, cea mai mare parte a fondurilor SAFE este direcționată către industrie militară.
„Cele 21 de proiecte exclusive pentru Ministerul Apărării, sunt proiecte transferate din planul de înzestrare al armatei către această linie de finanțare. Armata are un plan de dotări aprobat pe termen multianual, cu o listă detaliată. O parte din această listă a fost transferată pentru finanțare prin SAFE”, menționează Miruță.
Există o listă, însă detaliile sunt confidentiale
Ministrul a menționat că nu poate divulga toate informațiile, deoarece o parte semnificativă a datelor este clasificată. A adăugat însă că a solicitat declasificarea acestor informații, proces care ar putea avea loc în cursul săptămânii următoare.
Până atunci, a adus exemple precum vehicule de luptă pentru infanterie, arme automate, drone, sisteme de apărare antiaeriană, muniție, radare și chiar nave de patrulare construibile în România.
Producția în România? Da, dar nu în totalitate
Mesajul central a fost unul de „realism strategic”: unele componente pot fi fabricate local, altele nu.
De exemplu, rachetele Mistral, achiziționate din Franța în colaborare cu mai multe state, au fost cumpărate în scopul reducerii costurilor, ceea ce nu a permis producția proprie din cauza nivelului tehnologic necesar.
În schimb, pentru armele de asalt, Miruță afirmă că ar fi „irational din perspectivă strategică” să le producem în alte țări.
„Este irațional din punct de vedere strategic să spui că arma pe care o are fiecare militar, însă în situație de război depinzi de altul pentru aprovizionare. Prin urmare, aceasta trebuie să fie produsă în România”, a declarat ministrul.
„În fabricile noastre cresc copaci la propriu”
Ministrul a admis și situația sumbră din teren. Industria națională de armament are un aspect dezolant, asemănător cu o zonă abandonată.
„În fabricile noastre, vegetația crește la propriu”, a spus el.
Lasă un răspuns