Click Stiri

Sarmalele reprezintă, fără îndoială, simbolurile tradiționale ale sezonului festiv. Acestea împart arome din bucătăriile turcă, maghiară și sârbă, transmise din generație în generație, conform Știrilor Pro TV, care prezintă rețeta autentică a lor. Așa cum se aștepta, originea sarmalelor este strâns legată de Turcia, fiind caracterizate prin foi subțiri și alungite.

Înveșmântate în foi delicate de viță-de-vie, lungi și subțiri precum degetul unei cadâne… așa arată sarmalele pregătite de turci de-a lungul timpului. La început, erau considerate o delicatese și, de fapt, sub frunza subțire se ascund câteva fragmente de carne. Prin urmare, gustul intens provine din alte componente.

Sărmăluțele turcești sunt preparate cu orez fiert anterior și conțin stafide, scorțișoară, mentă și sumac, pudră obținută din boabe roșii cu o aromă plăcută, acrișoară.

Așezate una lângă alta, sarmalele turcești par mai fragile față de cele românești. Prima este micuță, delicată și împărțită cu grijă, în timp ce a doua este mai mare, chiar voluptuoasă.

Gospodarii români s-au adaptat cu resursele locale. Carnea de oaie a fost înlocuită, iar uleiul de măsline a fost înlocuit cu untură. În lipsa condimentelor sofisticate, românii au folosit ingrediente simple: sare, piper și cimbru. Se știe că turcii evită consumul de carne de porc.

„Grecii adaugă mentă. În nordul Chinei se folosește ghimbir. În România predomină sarea, piperul și cimbrul. Încăpățânarea noastră pentru cimbru este mare, fiind prezent chiar și în sarmale. Potrivit specialiștilor gastronomici, în alte culturi, sarmalele sunt servite alături de garnituri variate: la sârbi cu cartofi, în Germania cu piure, iar în Suedia, ca un fel de chifteluțe cu dulceață.”