Studiul a evaluat metodologia pe două secvențe de replici seismice crustale (de suprafață) generate de cutremure moderate cu aceeași magnitudine: Vrancea–Mărășești (2014) și Gorj–Oltenia (2023), ambele având Mw 5,4.
Două seisme similare, replici diferite
Pentru secvența din Vrancea–Mărășești, autorii studiului precizează că șocul principal (Mw 5,4; ML 5,7) a avut loc la 22 noiembrie 2014, la o adâncime de aproximativ 40,9 km, fiind urmat de 222 evenimente înregistrate pe o perioadă de circa 70 de zile.
În cazul Gorj–Oltenia, analiza include un posibil preșoc (Mw 4,8) pe 13 februarie 2023, urmat de șocul principal (Mw 5,4; ML 5,7) produs pe 14 februarie 2023 (15:16:52), la o adâncime de aproximativ 14 km; autorii îl descriu ca fiind cel mai sever cutremur raportat și documentat în zona Gorj. Catalogul utilizat pentru această secvență conține peste 2.000 de evenimente.
Procedeul de prognoză: „învață” din primele ore
Specialiștii folosesc o metodă de ultimă oră (testată anterior în Japonia) care poate funcționa aproape în timp real: analizează datele din primele ore după cutremur (denumită faza de „învățare”), estimează parametrii unei descrieri statistice a replicilor, apoi generează prognoze pentru următoarele ore – și poate repeta procesul pe măsură ce apar informații noi.
Metoda se bazează pe două legi statistice tradiționale din seismologie:
- Legile Omori–Utsu, care indică cum scade în timp numărul replicilor după șocul principal (inițial multe, apoi tot mai rare);
- Gutenberg–Richter, care descrie distribuția magnitudinilor (cel mai frecvent, numeroase seisme mici și mult mai puține cele de magnitudine mare).
In practică, sistemul calculează rapid parametrii acestor legi folosind datele din primele ore după seism, actualizând probabilitățile pe măsură ce se înregistrează evenimente noi. În studiul de față, prognozele au fost realizate pe ferestre de „învățare” de 3, 6, 9, 12 și 24 de ore, pentru evaluarea riscului de replici în intervale următoare.
Autorii au luat în considerare și o problemă frecventă imediat după un seism: în primele ore, unele evenimente mici pot fi dificil de detectat din cauza suprapunerii semnalelor, motiv pentru care au evaluat „completitudinea” catalogului (de la ce magnitudine în sus înregistrările devin suficiente și fiabile).
Principala concluzie: Gorjul este mai „expus” riscului de replici mari
Deși șocurile principale din 2014 și 2023 au avut aceeași magnitudine (Mw 5,4), analiza evidențiază diferențe semnificative între cele două secvențe.
În special, pentru evenimente cu magnitudine cel puțin egală cu șocul principal (ML 5,7 sau mai mare), probabilitatea estimată a fost:
sub 1% pentru secvența Mărășești;
între 1% și 10% pentru secvența Gorj, în primele 3 ore de la șocul principal.
Rezultatele susțin ideea că un model „general” nu descrie exact comportamentul replicilor în diferite zone, chiar dacă magnitudinea șocului principal este aceeași, și evidențiază necesitatea unor prognoze personalizate pentru fiecare secvență, actualizate rapid.
Implicații pentru populație și autorități
Un astfel de sistem ar putea oferi estimări probabilistice relevante pentru gestionarea perioadei post-seism: de la primele ore – când incertitudinea este ridicată – până la câteva zile, când activitatea sismică tinde să scadă, dar riscul nu dispare total.
Studiul reprezintă un pas în dezvoltarea unui sistem automat de prognoză a replicilor pentru România, inspirat din experiența Japoniei, concentrându-se pe cutremurele crustale.
Lasă un răspuns