Intrarea în Săptămâna Luminoasă marchează începutul unei perioade speciale, după Înviere. Află tradițiile acestei perioade pline de semnificație!
Bucuria Învierii se prelungește, oferind creștinilor o nouă ocazie de curățare spirituală, reflecție și iertare.
Se spune că în Săptămâna Luminoasă, Porțile Cerului sunt deschise, simbolizând iertarea divină și speranța reîntâlnirii cu cei dragi plecați.
În această săptămână sfântă nu se fac slujbe de pomenire a morților. Acestea se reiau în Duminica Tomii sau la Paștele Plajinilor.
Fiecare zi a Săptămânii Luminoase este considerată o mică sărbătoare pascală. Preoții poartă veșminte albe, clopotele răsună prevestind bucuria Învierii, iar cântecul „Hristos a Înviat” se audă la fiecare slujbă.
Ușile împărătești ale altarului rămân deschise pe tot parcursul săptămânii, simbolizând deschiderea cerului și apropierea dintre om și divinitate.
Postul nu se mai ține în Săptămâna Luminoasă. Este o perioadă a bucuriei totale, trăită cu moderație și recunoștință.
În mediul rural, Săptămâna Luminoasă este asociată cu odihna. Se renunță la activitățile agricole, ca să se poată savura bucuria Învierii.
Se crede că, în această săptămână, sufletul este mai deschis spre rugăciune, meditație și recunoștință.
Lasă un răspuns