Aceste manifestări influențează profund calitatea vieții și, până în prezent, nu au avut răspunsuri eficiente din partea tratamentelor medicamentoase.
Un studiu recent realizat de cercetători de la King’s College London propune o explicație biologică solidă, axată pe rolul serotoninei și simptomele negative ale schizofreniei. Cercetarea, publicată în prestigioasa revistă JAMA Psychiatry, furnizează primele dovezi directe, obținute pe pacienți în viață, care corelează eliberarea excesivă de serotonină cu severitatea simptomelor negative.
Metodologia studiului asupra serotoninei și simptomelor negative ale schizofreniei
Studiul a fost realizat pe un grup de 54 de adulți, dintre care 26 fiind diagnosticați cu schizofrenie și 28 de persoane sănătoase, utilizate ca grup de control. Participanții au fost supuși la două scanări PET, utilizând un radiotrasor specific pentru receptorii de serotonină de tip 2A. Între cele două teste, subiecților li s-a administrat o doză de d-amfetamină, substanță care stimulează eliberarea de serotonină.
Rezultatele au evidențiat că, deși toți participanții au avut o creștere a nivelului de serotonină, pacienții cu schizofrenie au prezentat o eliberare semnificativ mai mare, mai ales în cortexul frontal — zona cerebrală responsabilă de motivație, luarea deciziilor și comportamente orientate spre scop.
Legătura directă între serotonină și simptomele negative ale schizofreniei
Analiza datelor a indicat o corelație clară: cu cât eliberarea de serotonină era mai intensă, cu atât simptomele negative ale schizofreniei erau mai severe. Pacienții afectați aveau dificultăți majore în viața cotidiană, manifestând lipsă de autonomie, izolare socială și incapacitatea de a desfășura activități obișnuite.
Efectul a fost deosebit de pronunțat la pacienții cu „schizofrenie deficitară”, o formă caracterizată prin simptome negative persistente. Este semnificativ faptul că rezultatele au rămas constante chiar și după excluderea pacienților tratați cu medicamente antipsihotice, sugerând că dereglările serotoninei sunt o trăsătură intrinsică a bolii și nu un efect secundar al tratamentului.
Importanța descoperirii
În prezent, majoritatea medicamentelor pentru schizofrenie vizează dopamina și sunt eficiente în reducerea halucinațiilor, dar aproape ineficiente în gestionarea simptomelor negative. Descoperirea că nu receptorii de serotonină sunt problema, ci modul în care sistemul de eliberare funcționează anormal, deschide noi posibilități pentru terapii inovatoare.
Cercetătorii subliniază necesitatea aprofundării studiilor pentru a verifica dacă ajustarea controlată a serotoninei poate ameliora simptomele negative fără a agrava alte manifestări ale bolii. Cu toate acestea, studiul marchează pentru prima dată în ultimele decenii identificarea unui țint biologic clar, anterior doar ipoteze.
Lasă un răspuns