Sfântul Nicolae și legenda Moș Nicolae: Ce nume se sărbătoresc azi

Legenda lui Moș Nicolae

Una dintre cele mai populare povești relatează despre cele trei tinere sărace, care, din cauza lipsei zestrei, nu puteau să se căsătorească. Sfântul Nicolae, aflând despre necazurile lor, le-a oferit fiecăreia câte un sac cu bani, care a fost găsit în ciorapii puse la uscare sau în ghete. De aici provine tradiția ca darurile de Moș Nicolae să fie așezate în ghetuțe.

Obiceiul de a oferi daruri are rădăcini în viața reală a Sfântului Nicolae, episcop din Myra-Lichia, renumit pentru credința sa puternică și spiritul de generozitate față de săraci. Descendent dintr-o familie înstărită, el a împărțit întreaga sa avere celor nevoiași după moartea părinților, devenind simbolul bunătății și al altruismului.

Legenda despre Moș Nicolae s-a răspândit la nivel global, fiecare nație având propriile caracteristici și tradiții. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit celebra pentru oferirea darurilor și pentru activitățile caritabile.

Sfântul Nicolae era cunoscut pentru blândețe, absența răutății și smerenie, evitând orice formă de aroganță. Era milostiv cu cei în nevoie, plin de compasiune pentru cei suferinzi, ocrotitor pentru cei aflați în necaz și un furnizor de binefaceri pentru toți.

Pe măsură ce și-a început studiile, a fost îndrumat spre învățătura sfintelor scripturi și, cu ajutorul Duhului Sfânt și cu intuiție naturală, a atins înțelepciunea deplină. S-a dedicat cu seriozitate studiului teologic și vieții duhovnicești, evitând discursurile goale și hurried în compania femeilor, de frica de a nu-și pierde smerenia.

Cum a devenit Sfântul Nicolae preot

Nicolae avea un unchi episcop, care împărtășea același nume. Observând fecioria și evoluția spirituală a nepotului său, unchiul l-a sfătuit pe părinți să-l îndrepte către slujirea divină. Părinții săi, fiind neroditori și depresivi din cauza acestei situații, au făcut rugăciuni, au oferit milostenii și au cerut cu umilință de la Dumnezeu un fiu, pe care, mai apoi, l-au predat în slujba Domnului, considerându-l un dar divin.

Asumându-și treapta de preot, Sfântul Nicolae a lucrat neobosit, postind și rugându-se neîncetat, urmând exemplul celor îngeri, înălțându-se sufletește și devenind un păstor înțelept al credincioșilor. Prin devotament și fapte bune, s-a evidențiat că fiind vrednic de conducerea Bisericii.

În acea perioadă, unchiul său, episcopul Nicolae, care intenționa să plece în Palestina pentru pelerinaj, a delegat nepotul său pentru conducerea administrativă a bisericii.

Marele sfânt Nicolae a realizat numeroase minuni, atât pe uscat, cât și pe mare, intervenind pentru salvarea celor în pericol, scăpându-i din robie sau din adâncuri, și aducându-i acasă. În plus, a vindecat orbii, șchiopii, surzii și mutii, redându-le sănătatea și capacitatea de vorbire.

De asemenea, a ajutat oamenii aflați în extremă nevoie, înzestrându-i pe cei lipsiți, hrănindu-i pe cei flămânzi și intervenind în situații de pericol. Numeroasele sale miracole sunt greu de numărat și dificil de descris, fiind recunoscute atât în orientul cât și în occident, ca simbol al credinței și bunătății.