Click Stiri

Ascunderea atât a reușitelor, cât și a greșelilor, a fost o tactică frecventă a Rusiei. Regimul sovietic a mascat pierderile din „Marea Patrie” timp de decenii. La fel, regimul Putin a ascuns pierderile din „Operațiunea Militară Specială” din Ucraina. Această practică ascunde deficiențele luării deciziilor la Kremlin și indiferența profundă a conducerii sovietice și ruse față de viața umană.

Victoria împotriva Germaniei naziste a avut un preț uman enorm – estimările variind între 27 și 42 de milioane de cetățeni și militari sovietici uciși, o cifră mult mai mare decât pierderile suferite de Marea Britanie sau Statele Unite.

Pe 9 mai, Walter Clemens, de la Centrul European de Analiză a Politicii, a remarcat cum forțele ruse și echipamentele militare au defilat, din nou, pe Piața Roșie, pentru a celebra această pierdere devastatoare de vieți omenești.

• Analistii ruși, atât din era sovietică, cât și din cea a lui Putin, au interpretat și denaturat evenimentele pentru a-și susține perspectiva.
• Dacă pierderile sunt redate ca fiind moderate, ele pot fi prezentate ca un semn al genialității militare și politice.
• Dacă pierderile sunt considerabile, ele pot demonstra spiritul de luptă al poporului rus/sovietic, indiferent de cost.

Dacă pierderile sovietice în război depășesc pierderile altor adversari ai Germaniei naziste, acest lucru ar putea demonstra că URSS a fost factorul principal în înfrângerea lui Hitler.

„Dintre 18 milioane de civili ruși decedați, 10,6 milioane nu erau membri de partid”

Stalin și succesorii săi, potrivit lui Walter Clemens – asociat la Centrul Davis pentru Studii Ruse și Eurasiatice din cadrul Universității Harvard și profesor emerit la Departamentul de Științe Politice din cadrul Universității din Boston – au ascuns numărul deceselor din război timp de peste 60 de ani, o tactică pe care istoricul Igor Ivlev a denumit-o, în 2012, „minciună generalizată”.

„În 1946, regimul stalinist a declarat că URSS a pierdut 7 milioane de oameni în război. Aproximativ 20 de ani mai târziu, Sovietul Suprem a recunoscut 20 de milioane de decese, dintre care 8,7 milioane erau militari. La începutul anilor 2000, estimările rusești au situat numărul civililor uciși la 18 milioane.”

Multe dintre aceste date, a scris Ivlev, au subestimat pierderile sovietice cu 50% sau mai mult. El a concluzionat că pierderile totale sovietice între 1941 și 1945 au fost de 38,5 milioane, dintre care 20,5 milioane au fost militare – nu cele 8,7 milioane raportate de Ministerul Apărării, deși Ivlev a acceptat că numărul civililor uciși s-a ridicat la 18 milioane.

Cum a ajuns la această concluzie sumbră? Ivlev a verificat datele recensămintelor de dinainte și de după război. Analizând documentele Tineretului Comunist și ale Partidului Comunist, Ivlev a determinat câți membri ai partidului au luptat și câți au supraviețuit – mai puțin de jumătate.

Dintre cei 18 milioane de civili decedați, 10,6 milioane nu erau membri de partid”, explică Walter Clemens.

„Stalin nu era doar crud, ci și lipsit de discernământ”

Luând în considerare două aspecte ignorate de Ivlev, emigrarea și deficitul de natalitate din cauza pierderilor masive de bărbați, istoricul american A. J. Rieber a estimat o pierdere totală de 35 de milioane de oameni în opera sa „Stalin ca războinic” (publicată la Yale University Press în 2022).

Un număr mult mai mare a fost prezentat Dumei de Stat în 2017 de Nikolai Zemskov, atunci deputat al partidului Rusia Unită.

Citând documente din Gosplan, Zemskov a susținut că aproape 42 de milioane de cetățeni sovietici au murit în război – aproape o treime din populația actuală a Federației Ruse.

Pierderea totală a populației URSS între 1941-1945 a fost de peste 52 de milioane, inclusiv 19 milioane de militari și aproximativ 23 de milioane de civili.

Mortalitatea naturală în această perioadă a fost probabil de peste 11 milioane de oameni – jumătate fiind copii sub patru ani.

Victoria nu a fost glorioasă. Indiferent dacă pierderile sovietice au fost de 16 sau 42 de milioane, amploarea lor accentuează prețul victimei pentru supraviețuire. Dimensiunea lor dovedește că Stalin nu era doar crud, ci și lipsit de rațiune”, conchide Walter Clemens în analiza publicată de CEPA.

„Unul din doi germani uciși de Armata Roșie a murit din cauza unui glonț american”

După slăbirea structurii politice, economice și militare sovietice, Stalin s-a aliat cu Hitler, ignorând avertismentele privind o posibilă invazie fulgerătoare.

Singura cale prin care Stalin i-a putut opri pe germani a fost prin a-i forța pe milioane de oameni în masa de foc a războiului nazist.

Stalin a beneficiat și de sprijinul militar al convoaielor maritime britanice și americane.

Un istoric rus afirmă că unu din doi germani uciși de Armata Roșie a murit de un glonț american.

În Ucraina, din februarie 2022, Kremlinul a reînviat strategii similare, mascând defectele previziunilor și eșecurile de pe câmpul de luptă prin expunerea soldaților ruși – printre care mulți slab pregătiți și echipați – la pericolul decesului.

Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a estimat că până la 30 aprilie 2025, 951.960 de militari ruși au fost uciși sau răniți.

Președintele Volodimir Zelenski a afirmat, în februarie, că peste 46.000 de militari ucraineni au fost uciși pe câmpul de luptă, dar alte surse estimează pierderi ucrainene mult mai ridicate, datorită unei populații mult mai mici decât cea a Rusiei.

În toate aceste situații de pierderi umane nu există nimic glorios, dar adevărul trebuie recunoscut”, conchide Walter Clemens.