Noul președinte Nicușor Dan își propune, în perioada următoare, să coordoneze la nivelul CSAT o nouă strategie de apărare națională. Având în vedere impactul războiului ruso-ucrainean la granița României, acest document strategic românesc devine crucial pentru democrația națională.
O nouă definiție a strategiei de securitate națională
Pentru a înțelege obiectivele unei bune strategii de securitate, Libertatea a realizat un interviu cu un politolog și cercetător postdoctoral la o universitate elvețiană.
Expertul a criticat frecvent conceptul de securitate extinsă, introdus în strategia din 2015. Acesta considera că conceptul abordează o gamă prea largă de probleme, de la drone la probleme de proprietate intelectuală, utilizând instrumente excepționale, neadecvate.
„În practică, conceptul de securitate extinsă tratează aspecte diverse, de la amenințări cibernetice la probleme culturale, ca tematică de securitate, o abordare care înglobează practic toate domeniile de politică publică, riscând să își piardă relevanța și eficiența”, a explicat expertul.
Expertul propune o definiție mai restrânsă a securității naționale, centrată pe apărarea suveranității, integrității teritoriale, ordinii constituționale și funcționării infrastructurii critice.
Diferența dintre Strategia Națională de Apărare și Strategia Națională de Securitate
–Libertatea: Care sunt principalele amenințări pe care viitoarea strategie de securitate ar trebuie să le abordeze?
–Marius Ghincea: Legea prevede o strategie națională de apărare, nu una de securitate. Cu toate acestea, strategiile precedente au inclus și aspecte de securitate națională, depășind sfera strict militară. Acest fapt evidențiază necesitatea unei modificări legislative, pe baza sugestiilor președintelui.
Amenințările sunt legate de revizionismul rus. Conflictul din Ucraina și Marea Neagră, cu implicații regionale, constituie cea mai importantă amenințare la securitatea națională. Astfel, sunt urmate de atacurile cibernetice, acțiunile hibride și activitățile teroriste, inclusiv traficul ilegal de armament. Pe termen lung, erodarea multilateralismului este un alt factor de risc considerabil, fiind un subiect mai puțin tangibil, dar cu potențial de subminare a integrității teritoriale.
Riscurile includ interferențele electorale, dezinformarea externă, care duc la polarizarea societății și la probleme în funcționarea instituțiilor. Șocurile energetice și implicațiile acestora asupra stabilității economice sunt, de asemenea, un risc major. Un alt risc major este legat de pierderea de fonduri europene din cauza problemelor fiscale. Totodată, schimbările climatice, inclusiv seceta severă și deșertificarea, prezintă un risc major pentru securitatea alimentară.
Vulnerabilitățile se referă la infrastructura critică, deficitul de personal din instituții și la calitatea personalului politic.
Experții de la Cotroceni trebuie să evite greșelile din strategiile precedente, care erau solide descriptiv dar lipsite de priorizări și de analiză structurală.
Strategiile anterioare descriu amenințările, dar nu le ierarhizează, iar o strategie strategică necesită ierarhizarea clară a amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților, pentru o alocare optimă a resurselor.
Greșelile din mandatul Iohannis
Conceptul de securitate extinsă, adoptat în 2015, a fost criticat pentru includerea unei game prea largi de probleme. Aceasta abordare, inspirată din studii internaționale, inclus problemele minore generând o diluare a semnificației securității naționale.
Extinderea excesivă a conceptului de securitate a redus capacitatea analitică a strategiei, și a sporit puterea unor structuri în domenii unde nu trebuia să aibă influență, prejudiciind și controlul democratic.
Soluția constă în revenirea la o definiție mai restrânsă a securității naționale, centrată pe apărarea suveranității, integrității teritoriale, ordinii constituționale și funcționării infrastructurii critice.
China: amenințare, partener sau rival?
România trebuie să se alinieze la atitudinea Uniunii Europene, considerând China ca partener-competitor-rival și să reducă dependențele economice și comerciale, menținând relații cordiale și un dialog structurat.
O nouă strategie trebuie să fie centrată pe obiectivele naționale, ierarhizarea amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților în funcție de prioritățile naționale. Alocarea resurselor trebuie să reflecte aceste priorități.
Trebuie implementat un concept strategic unitar, prin procese deliberative care includ experți din diverse domenii, inspirat, dar nu copiat, din modele străine.
Cum testăm o strategie bună?
O strategie bună este una coerentă, care prioritizează obiectiv amenințările. Totodată este realistă și are o metodă de evaluare clară.
Testele pentru evaluarea unei strategii includ o evaluare a coerenței interne, a priorizării, a relației realiste între obiective și resurse și a capacității de măsurare a eficienței.
De asemenea, strategiile bune se leagă de arhitectura strategică a NATO și UE, ținând cont de poziția României.
Modelele occidentale (american și european) oferă perspective diferite asupra strategiei de securitate, dar o strategie utilă trebuie să fie operaționalizabilă, nu doar o declarație de intenții.
Fotografii: Agerpres
Lasă un răspuns