Click Stiri

Rezistența la insulină reprezintă o problemă de sănătate din ce în ce mai frecvent întâlnită. Este o condiție în care celulele organismului devin insensibile la insulină, hormon esențial secretat de pancreas. Rolul insulinei este de a facilita intrarea glucozei (zahărul) în celule, utilizată ca sursă de energie. În cazul rezistenței la insulină, celulele nu mai răspund corect la semnalul insulinei, ceea ce determină pancreasul să producă cantități tot mai mari de insulină pentru a menține nivelul glicemiei în limite normale. Acest mecanism poate duce, în timp, la epuizarea pancreasului și la creșterea persistentă a nivelului de glicemie, crescând riscul de prediabet, diabet de tip 2 și alte afecțiuni, precum cele cardiovasculare. Afla cum poți preveni rezistența la insulină, factorul principal în dezvoltarea diabetului de tip 2!

Află tot despre prevenirea rezistenței la insulină, cauza principală a diabetului de tip 2, în această revistă specială.

Cauzele exacte ale rezistenței la insulină nu sunt complet elucidate, însă o combinație între factori genetici și stilul de viață are un impact semnificativ:

Obezitatea, în special acumularea de grăsime abdominală (viscerală), reprezintă un factor de risc major. Celulele adipoase pot elibera substanțe care interferează cu efectul insulinei.
Sedentarismul – lipsa activității fizice reduce sensibilitatea celulară la insulină.
Un regim alimentar dezordonat – consumul excesiv de zaharuri rafinate, grăsimi saturate și carbohidrați procesați poate favoriza apariția rezistenței la insulină.
Predispoziția ereditară – există o predispoziție genetică pentru această afectare.
Varsta – riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, chiar dacă rezistența la insulină poate apărea în orice etapă a vieții.

Rezistența la insulină nu prezintă simptome evidente în stadiile incipiente, motiv pentru care este considerată adesea o afecțiune „tăcută”. Totuși, semnele posibile includ creșterea în greutate, în special în zona abdominală, poftă accentuată pentru dulciuri și carbohidrați, oboseală persistentă chiar și după odihnă, hipertensiune arterială, iar în unele cazuri, acanthosis nigricans – piela îngroșată și închisă la culoare, mai ales în zona gâtului, axilălor sau inghinală.

Prevenirea rezistenței la insulină, cheia pentru evitarea diabetului de tip 2

Vestea bună este că rezistența la insulină poate fi prevenită și chiar inversată, prin modificări simple ale stilului de viață. Adoptarea unor măsuri proactive reduce semnificativ șansele de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2:

Alimentație sănătoasă: preferă alimente integrale, bogate în fibre (fructe, legume, cereale integrale), proteine slabe și grăsimi sănătoase. Limitează consumul de zahăr adăugat, sucuri îndulcite, produse de patiserie și alimente procesate.
Mișcare regulată: combina exerciții cardio (mers rapid, alergat, ciclism) cu antrenamente de forță (ridicarea de greutăți) pentru a crește sensibilitatea la insulină. Chiar și 30 de minute de activitate zilnică moderată aduc beneficii considerabile.
Controlul greutății: chiar și pierderea câtorva kilograme poate avea un impact major asupra bunăstării metabolice.
Odihnă de calitate: un somn regulat și de 7-9 ore susține echilibrul hormonal și funcția insulinei.
Gestionarea stresului: stresul cronic determină creșterea nivelului de cortizol, hormon care poate agrava rezistența la insulină.

Ce trebuie să cunoști despre diabetul gestațional

În timpul sarcinii, corpul suferă multiple transformări. Unele sunt evidente, precum creșterea în greutate sau edemul picioarelor, altele apar în interiorul organismului, precum fluctuațiile nivelului hormonal. Un exemplu major este nivelul de zahăr din sânge.

Pe parcursul celor nouă luni de sarcină, organismul modifică modul în care produce și utilizează insulina, hormon esențial pentru transportul glucozei în celule, ca sursă de energie. În mod normal, aceste ajustări fac ca nivelurile de zahăr din sânge să varieze în timpul zilei. În cazul în care nivelul de zahăr rămâne excesiv de crescut sau scăzut, pot apărea complicații atât pentru făt, cât și pentru mamă.

În primul trimestru, organismul devine mai eficient în utilizarea insulinei, astfel nivelul de glicemie fiind mai scăzut decât norma, deoarece placenta și copilul consumă glucoza pentru creșterea lor. În al doilea și al treilea trimestru, apar modificări hormonale ce determină rezistență la insulină, adică insulina devine mai puțin eficientă în facilitarea intrării glucozei în celule.

Această situație duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge după masă, oferind un aport constant de substanțe nutritive pentru dezvoltarea fetală, însă poate conduce, de asemenea, la apariția diabetului gestațional la mamă.

Diabetul gestațional devine tot mai obișnuit pe durata sarcinii; până la 10% dintre femei se confruntă cu această afecțiune. Deși cea mai frecventă formă este diabetul de tip gestațional, există riscul evoluției și către alte tipuri de diabet. Diagnosticul în primul trimestru indică probabil diabet de tip 2.

Testarea de toleranță la glucoză se face în mod obișnuit între săptămânile 24 și 28 ale sarcinii. Dacă rezultatul indică o valoare de 190 mg/dL sau mai mare, se confirmă diagnosticul de diabet gestațional.

Femeile cu diabet gestațional trebuie să-și monitorizeze zilnic nivelul glicemiei de patru ori – dimineața și de două ori după mese. Tratamentul principal pentru diabetul din timpul sarcinii este insulina, deoarece aceasta nu traversează placenta. În timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru, rezistența la insulină poate varia, necesitând ajustări ale dozei. La naștere, această rezistență scade rapid, însă poate fi nevoie de modificări în tratament și în perioada postpartum.

În cazul unui diabet gestațional, se recomandă efectuarea unui test de toleranță la glucoză de control între 4 și 12 săptămâni după naștere pentru a verifica dacă această condiție s-a remis.