Click Stiri

15 ianuarie reprezintă o zi importantă pentru România. Nu este doar o dată calendaristică, ci o simbolistică, un altar, o invitație interioară la reflecție, mândrie și recunoștință, fiind Ziua Culturii Naționale. Această dată a fost aleasă pentru a celebra nașterea Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei românești, geniu tutelar al limbii noastre și măsura supremă a identității românești.

Într-o lume zgomotoasă, efemeră și uitată, avem nevoie mai mult ca niciodată de repere și puncte de susținere care să ne amintească cine suntem, de unde venim și spre ce ne îndreptăm. Cultura reprezintă această ancoră, memoria noastră genetică, ecoul strămoșilor și visul celor care au construit și sacrificat. În centrul acestei galaxii culturale, Eminescu strălucește cu o lumină unică, nu ca un idol rece, ci ca o voce caldă și familiară, care șoptește povești despre iubire și dor, despre singurătate și cosmos, despre natura sacră și spiritul neamului.

A alege ziua nașterii lui Mihai Eminescu ca Zi a Culturii Naționale înseamnă a recunoaște profund, o mărturisire colectivă că opera sa, versurile sale muzicale și filosofice, exprimă esența spiritului românesc. El nu a fost doar un poet, ci a modelat limba, a rafinat gândul, a dat glas dorurilor ancestrale, a înălțat suferința la nivel artistic și a transformat peisajul carpatic într-un sanctuar al universalității. Eminescu este un spațiu spiritual, un univers de sentimente și idei care, odată descoperit, ne transformă pentru totdeauna.

Această zi, 15 ianuarie, reprezintă o călătorie spre adâncul ființei noastre, în centrul acelei structuri sufletești pe care Eminescu a înțeles-o și a exprimat-o în poezie nemuritoare. Este o zi pentru a opți fi și a asculta murmurele pădurii, freamătul valurilor, șoaptele iubirii pierdute și ecoul poeziei „Ce te legeni, codrule…”. De asemenea, este un prilej de a ne aminti că, peste cotidian, deținem un patrimoniu valoros, o comoară inestimabilă, iar datoria noastră fundamentală este să o prețuim și să o transmitem mai departe.

Discutarea despre Eminescu înseamnă a vorbi despre inima vibrantă a limbii române, deoarece marele poet nu a fost doar un maestru al cuvântului, ci un vrăjitor, un alchimist care a transformat argila sonoră a limbii populare în aur pur, în versuri atinse de perfecțiune. Înainte de Mihai Eminescu, limba română era un șantier; după el, a devenit o catedrală. El i-a oferit nu doar adâncime și amplitudine, ci și muzicalitate și forță evocatoare, plasând-o în panteonul limbilor lumii.

Poetul, ziaristul, gânditorul și filozoful Mihai Eminescu a fost un spirit enciclopedic, o minte sclipitoare ce a absorbit și a filtrat cunoașterea universală, creând versuri ce meditează profund asupra existenței, iubirii și morții, asupra efemerului și eternității. Cine altul ne-a oferit un „Luceafăr”, o capodoperă ce depășește granițele literaturii și devine un poem filosofic despre geniul, destinul și sacrificiul? Cine altul ne-a adus melancolia dulceață a „Lacului” sau pasiunea cosmică din „Scrisori”, împletind istoria, filosofia și visul?

Eminescu este, în esență, poetul național, nu doar pentru că s-a născut pe aceste meleaguri, ci pentru că a întruchipat ființa românească în opera sa, exprimând dorul nostru metafizic, iubirea noastră tragică și frumusețea melancolică. El a transformat peisajul rural, codrii, lacurile și izvoarele în simboluri ale unui paradis pierdut sau regăsit. Prin el, ne-am descoperit propriul suflet, ne-am înțeles complexitatea, am învățat să iubim limba și să prețuim moștenirea națională.

Geniul său nu cunoaște granițe. Deși profund românesc, Eminescu aparține patrimoniului universal, fiind tradus în numeroase limbi și continuând să fascineze cititori din întreaga lume, demonstrând că arta superioară transcende barierele culturale și lingvistice. Mihai Eminescu a fost un vizionar, un premonitor, un romantic târziu ce a atins culmile liricii europene, păstrându-și, totodată, rădăcinile în pământul românesc, în folclor, istorie și mituri.

Chiar dacă Eminescu strălucește ca o stea de necontestat, Ziua Culturii Naționale reprezintă o celebrare a întregului patrimoniu, a mozaicului complex al culturii românești, un moment de recunoaștere a tuturor celor, cunoscuți sau anonimi, care au contribuit la edificarea acestui tezaur spiritual de-a lungul timpului.

De la baladele și doinele strămoșești, culese de folcloriști anonimi, la cronici și chronique, de la domnitorii ce au ridicat biserici și mănăstiri, la intelectuali și traducători ai primelor texte sacre, fiecare fragment, fiecare cuvânt a adus o nuanță în acest ansamblu cultural. Cultura română nu este statică, ci un râu neîncetat, care îmbogățește și împletește tradiții vechi cu influențe orientale și occidentale într-un sincretism unic.

Este un moment de a aprecia contribuția remarcabilă a marilor personalități ale dramaturgiei, poeziei și prozei, valorilor și criticii sociale din literatura română, precum și frumusețea și profunzimea poetice ale unor artiști precum Lucian Blaga, George Bacovia, și Mircea Eliade. Fiecare dintre aceștia a continuat și a îmbogățit universul cultural, reprezentând o continuitate și un progres în creația națională, construind o simfonie a spiritului românesc.

Ziua Culturii Naționale este un prilej de a reaminti și de a onora spiritul etern al marilor noștri creatori, de a sublinia valoarea literaturii, artelor și gândirii românești, reflectând asupra identității noastre culturale și a moștenirii pe care o lăsăm generațiilor viitoare.

Aducând în prim-plan contribuțiile lui Constantin Brâncuși, pictorii Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, precum și compozitori precum George Enescu, această zi evidențiază și extinde moștenirea noastră artistico-culturală, reafirmând legătura între tradiție și modernitate, între trecut și prezent.

De asemenea, ne reamintim de valorile și realizările celor care au ilustrat proza, pictura, muzica și știința în România, precum Nicolae Iorga, Constantin Noica, Emil Cioran, și Mircea Eliade, autobasând povestea spirituală și culturală a națiunii noastre, ilustrând diversitatea și profunzimea patrimoniului național.

Ziua Culturii Naționale reprezintă o ocazie pentru a reafirma responsabilitatea noastră de a păstra și promova valorile, pentru a transmite iubirea pentru frumos și adevăr, și pentru a asigura continuitatea acestei națiuni spirituale. Este un apel la solidaritate și respect față de creațiile și ideile care ne definesc ca popor și ne reprezintă în lume.

Pe această cale, să promovăm lectura, vizitarea muzeelor, participarea la spectacole și manifestări culturale, să cultivăm respectul pentru valorile naționale și să vorbim despre personalitățile noastre ca despre prieteni și mentori ai sufletului. Doar astfel vom putea păstra vie această moștenire și ne vom îndrepta spre un viitor plin de speranță și mândrie.

Sub lumina nemuritoare a lui Mihai Eminescu, simțim mai acut ca niciodată chemarea la responsabilitate și conștientizare a valorilor culturale. Poetul ne amintește că, oricât de mici am părea, avem în noi o forță spirituală imensă, capabilă să dea naștere unor capodopere universale și să ne învețe că adevărata bogăție este cea spirituală, iar demnitatea unui popor se măsoară prin cultura și respectul față de tradiție și valorile autentice. Să nu lăsăm aceste valori să cadă în uitare! Să ne păstrăm rădăcinile și să ne revendicăm cu mândrie locul în panteonul culturii universale, având în inimi lumina geniului românesc!