Ce șanse de succes are o acțiune de suspendare a președintelui Nicușor Dan? Este întrebarea care aprinde spiritele și complică scena politică din România, aflată deja într-un stadiu extrem de tensionat. Anunțul formațiunii AUR privind demararea procedurilor pentru suspendarea președintelui Nicușor Dan – acuzat de încălcarea Constituției și imixtiuni directe în sistemul judiciar, după anunțul privind organizarea unui referendum în rândul magistraților – nu a trecut neobservat, provocând numeroase controverse și incertitudini. Sociologul Vladimir Ionaș și politologul Cristian Pîrvulescu au explicat pentru Gândul șansele de reușită ale unei astfel de acțiuni asupra șefului statului, precum și efectele asupra României.
Vladimir Ionaș: „Mai degrabă mă uit la procentul populației care își dorește stabilitate și liniște”
Sociologul Vladimir Ionaș a detaliat motivele pentru care consideră că probabilitatea pentru o acțiune de suspendare a președintelui României este foarte ridicată.
A precizat, de asemenea, rezervele sale legate de această inițiativă și motivul pentru care crede că o astfel de măsură trebuie să fie susținută de analize foarte precise și aprofundate.
Vladimir Ionaș a mai subliniat că, în astfel de contexte, opinia publică se poate modifica, fiind adesea influențată de situație și de declarațiile anterioare.
„Ținând cont de nivelul redus de încredere în președinte, mai ales în contextul acțiunilor guvernului, care se identifică adesea cu șeful statului – pare că șansele pentru o astfel de shelă sunt mari. Nu mă bazez doar pe informațiile publice sau cele cunoscute de partide în acest moment, ci analizez procentajul persoanelor care doresc – lăsând la o parte simpatiile politice – stabilitate și ordine.”
„Stabilitate nu în sensul acelor interpretări gestionate de președintele Nicușor Dan sau de președintele Iohannis, ci în sensul evitării unui conflict politic major, care să conducă la o criză atât politică, cât și economică. Or, orice discuție despre suspendare și referendum trebuie să fie fundamentată pe analize foarte solide. În astfel de momente, opinia publică se poate răzgândi, uneori chiar și înainte de a-și exprima votul.”
Mecanismele care generează emoție, frică și necunoscut
Adică, dacă întrebăm azi cetățenii într-un sondaj dacă susțin suspendarea președintelui, răspunsul ar putea fi afirmativ, dar în timpul votului s-ar putea săVoteze diferit. Motivul? – există multiple factori care stimulează emoție, teamă și frica de necunoscut, conducând la astfel de schimbări. Un exemplu concret este modul în care Nicușor Dan a câștigat în fața lui George Simion, bazându-se pe aceste sentimente,” a explicat sociologul Vladimir Ionaș.
Vladimir Ionaș explică perspectivele pentru suspendarea președintelui Nicușor Dan
„Austria rămâne singurul caz în care suspendarea apare în textul constituțional, dar nu a fost niciodată folosit”
Politologul Cristian Pîrvulescu afirmă că în România, „procedura de suspendare este în esență una politică, separată de punerea sub acuzare și fără un echivalent clar în arhitectura constituțională europeană actuală.
- „În statele europene, suspendarea președintelui ca inițiativă politică separată nu există, fiind utilizată doar punerea sub acuzare (impeachment), un mecanism juridic riguros, legat de răspunderea penală sau constituțională a șefului de stat și activat doar în condiții precise. Republica Moldova a adoptat aproape identic acest model, iar Austria este singurul alt caz în care suspendarea figurează în constituție, dar nu a fost niciodată folosită, deoarece eșecul procedurii duce automat la dizolvarea parlamentului, ceea ce face ca suspendarea să fie un act de responsabilitate politică maximă și nu un instrument pentru agitație.
Această diferență fundamentală este crucială pentru înțelegerea situației actuale. În România și Moldova, suspendarea nu implică un cost instituțional real pentru inițiatori, ceea ce o face un instrument de presiune politică și simbolică, spre deosebire de Austria, unde riscul major asumat de Parlament o neutralizează ca instrument de destabilizare,” a explicat politologul.
Cristian Pîrvulescu analizează șansele pentru suspendarea președintelui Nicușor Dan
„Suspendarea nu reprezintă un instrument democratic activ, ci un simptom al fragilității culturii constituționale”
- „În contextul actual, extremismul de dreapta profită de această diferență. Incapabilă să construiască majorități stabile și responsabilitate guvernamentală, extremismul recurge la strategii de delegitimare instituțională, iar suspendarea președintelui devine un instrument discursiv, spectaculos și destabilizator, menit să induce o criză constituțională constantă. Chiar dacă procedura are șanse mici de reușită, scopul este să se creeze impresia unei crize perpetue și să se sugereze că ordinea instituțională poate fi destabilizată prin presiune politică,” explică politologul.
Suspendarea președintelui nu este o opțiune constituțională realistă în prezent
Această abordare nu are legătură cu un control constituțional real, ci ține de o logică populistă de excepție, în care regulile sunt considerate obstacole ilegitime, iar măsurile extraordinare sunt prezentate ca soluții naturale. Suspendarea nu reprezintă un mecanism democratic funcțional, ci un simptom al unei fragilități a culturii constituționale și al unei relații tensionate cu ideea de limitare a puterii.
Faptul că în România suspendarea poate fi utilizată frecvent ca amenințare indică mai degrabă tentația politizării excesive a Constituției decât conduita reală a președintelui. În concluzie, suspendarea președintelui nu reprezintă o opțiune constituțională realistă, ci un discurs exploatat de actori radicali, iar banalizarea mecanismului excepțional riscă să submineze fundamentul democrației, mai mult decât orice procedură juridică respectată.
Lasă un răspuns