Coordonată de o echipă de la Universitatea Princeton, cercetarea nu a implicat teste pe oameni, ci pe animale foarte apropiate de noi din punct de vedere biologic și al funcționării creierului: macaci rhesus.
Speciile de maimuțe au fost utilizate pentru a identifica forme și culori pe un ecran și pentru a privi în direcții precise pentru a-și indica răspunsurile. În același timp, cercetătorii au folosit scanări cerebrale pentru a observa modele de activitate și zone comune de funcționare în creierul acestor animale.
Cărărui cochețel cerebral se folosesc blocuri cognitive
Scanările au relevat faptul că emisfera cerebrală a maimuțelor utilizează module neuronale diferite – denumite în cercetare „blocuri cognitive” – pentru diverse tipuri de sarcini.
Aceste module pot fi reutilizate și recombinate pentru a realiza noi activități, evidențiind o adaptabilitate neurală cu care cele mai avansate modele de inteligență artificială nu pot concura, conform ScienceAlert.
„Tehnologiile de inteligență artificială de pensionare recentă ating performanțe umane sau chiar peste cele umane în sarcini izolate”, afirmă neuroștiințificul Tim Buschman de la Universitatea Princeton. „Însă, acestea întâmpină dificultăți atunci când trebuie să deprindă și să execute multiple activități diverse.”
„Creierul se dovedește a fi flexibil pentru că poate reutiliza și rearanja componentele cogniției în numeroase sarcini. Prin combinarea acestor «blocuri cognitive», acesta poate construi noi tipare de activitate.”
Metoda de cercetare
Animalele participan au fost supuse la exerciții pentru a diferenția forme și culori în trei sarcini conexe, care au necesitat învățare constantă și aplicarea cunoștințelor dintr-o activitate în alta.
Modulele cognitive identificate de cercetători erau concentrate în cortexul prefrontal al creierului, o regiune asociată cu funcții superioare precum rezolvarea de probleme, planificarea și luarea deciziilor, fiind esențială pentru flexibilitatea mentală.
De asemenea, s-a observat că, atunci când anumite module nu erau utile, activitatea acestora scădea, indicând că creierul poate „păstra” aceste blocuri neuronale pentru situații viitoare, concentrându-se mai bine asupra sarcinii curente.
„Mă refer la un modul cognitiv ca la o funcție dintr-un program informatic”, afirmă Buschman.
„Un set de neuroni poate discrimina culoarea, iar rezultatul poate fi transmis unei alte funcții care inițiază o acțiune. Această organizare permite creierului să îndeplinească o sarcină prin secvențierea componentelor.”
Compararea adaptabilității umane și a inteligenței artificiale
Aceasta oferă explicații despre modul în care maimuțele și, posibil, oamenii pot face față provocărilor și sarcinilor noi, fără experiență anterioară, folosind cunoștințe anterior acumulate – o capacitate la care inteligența artificială, în forma sa actuală, întâmpină obstacole.
Pe termen lung, rezultatele cercetării pot contribui la dezvoltarea unor sisteme AI mai flexibile pentru abordearea situațiilor inedite. Descoperirile pot fi aplicate și în tratamentul tulburărilor neurologice și psihiatrice, în care indivizii întâmpină dificultăți în adaptarea abilităților la contexte diferite.
Deocamdată, aceste module cognitive arată, în esență, că creierul uman este mai flexibil și mai adaptabil decât modelele de inteligență artificială, care suferă de fenomenul de „uitație catastrofală” – o vulnerabilitate ce împiedică rețelele neuronale să păstreze învățarea pentru mai multe sarcini consecutive, fără să-și piardă funcționalitatea anterioară.
Deși schimbarea frecventă a task-urilor nu este întotdeauna benefică pentru creier, transferul de cunoștințe între activități poate oferi avantaje semnificative.
„Dacă, așa cum sugerează rezultatele noastre, creierul poate reutiliza reprezentări și calcule între diverse sarcini, acest lucru ar putea permite o adaptare rapidă la schimbările din mediu, fie prin învățarea reprezentărilor corecte de recompensă, fie prin reactivarea memoriei pe termen lung”, concluzionează cercetătorii.
Lasă un răspuns