Consiliul de Pace al lui Donald Trump, descris de profesorul universitar Valentin Stan ca fiind în conformitate cu dreptul internațional și regulile ONU, are ca principal scop oprirea războiului din Gaza și recredibilizarea controlului palestinian asupra zonei. Organizația, despre care se consideră că dispune de personalitate juridică internațională, își propune totodată să soluționeze și alte conflicte la nivel global, fiind promovată de o rezoluție a Consiliului de Securitate.
Înființarea și funcționarea Consiliului de Pace
Organizația nu a fost creată oficial de Donald Trump, ci beneficiază de o rezoluție a Consiliului de Securitate care salută înființarea sa. Ea acționează independent de ONU, având un cadru legal distinct, și are ca obiectiv stabilirea și coordonarea finanțării pentru reconstrucția Gazei, în conformitate cu un plan cuprinzător. Consiliul de Securitate promovează această organizație pentru potențialul său de a gestiona probleme similare în alte zone din lume.
Legalitatea și conflictul cu Carta ONU
Valentin Stan afirmă că această organizație funcționează în cadrul principiilor juridice internaționale, dar precizează că promovarea sa poate intra în contradictoriu cu Carta ONU, în special dacă se consideră că preia controlul asupra Gazei până la finalizarea programului de reformă a Autorității Palestiniene. Până în prezent, însă, această organizație nu a fost înființată în mod oficial de Trump pentru Gaza și nu are statut de organizație a ONU.
Puterea organizației și sprijinul internațional
Consiliul de Pace are, susține profesorul Stan, o influență mai mare decât cea a ONU, datorită dimensiunii puterii militare și financiare a Statelor Unite, precum și a consensului obținut din partea Rusiei și Chinei. Acest consens al Rusiei și Chinei, în opinia sa, arată o coordonare internațională dificil de realizat în alte condiții.
Aspecte juridice legate de intervenția militară
Stan explică faptul că în Carta ONU, Capitolul 7 permite acțiuni militare în cazul încălcării păcii internaționale. Pentru a interveni militar, Consiliul de Securitate trebuie să emită o rezoluție care să autorizeze aceste măsuri. În cazul conflictelor regionale, precum cele din Orientul Mijlociu, rezoluțiile au fost emise mai rar sub Capitolul 7 pentru a evita implicarea militară directă.
Potrivit profesorului, rezoluția care oferă Statelor Unite posibilitatea de a interveni militar împotriva Hamas, aprobată de Consiliul de Securitate, include formularea “Authorize member states to use all necessary means”, ceea ce înseamnă autorizarea intervenției militare. În această rezoluție, Rusia și China s-au abținut, fiind de acord cu autorizarea intervenției, ceea ce indică o formă de consens internațional.
Rolul Statelor Unite în intervenție
Stan afirmă că această decizie conferă legitimitate intervenției militare, în cazul în care se va decide implicarea forțelor armate. În practică, aceasta oferă Statelor Unite, ca stat cu influență majoră, dreptul de a acționa împotriva Hamas, cu sprijinul consensual al altor mari puteri, precum Rusia și China.
Consiliul de Securitate, astfel, ar putea autoriza o intervenție militară împotriva Hamas, fiind un exemplu de soluție internațională avansată, chiar dacă procesul trebuie să urmeze procedurile stabilite de Carta ONU.
Lasă un răspuns