Euro, în lumina reflectoarelor după scăderea dolarului.
În numeroase situaţii anterioare, dolarul american a fost considerat un activ de refugiu, apreciindu-se în perioade de insecuritate. Yenul japonez şi francul elveţian au fost considerate active similare. Însă anul acesta, lucrurile au evoluat diferit.
În timp ce yenul şi francul au evoluat conform aşteptărilor, dolarul a înregistrat o depreciere pe pieţele valutare. O surpriză plăcută a fost Euro. Între 1 ianuarie şi 16 aprilie, dolarul a pierdut 9,8% faţă de moneda unică europeană. Yenul japonez a crescut cu 9,5%, iar francul elveţian cu 10,3% în aceeaşi perioadă.
Volatilitatea semnificativă a pieţelor valutare a reflectat schimbările de abordare în relaţiile comerciale internaţionale. Conform datelor CFTC din 8 aprilie, traderii instituţionali au avut cea mai puternică poziţionare în favoarea Euro în ultimele şase luni, afirmă un consultant de strategie XTB România.
O mişcare neaşteptată s-a înregistrat săptămâna trecută, când titlurile de stat americane au scăzut, crescând randamentele pentru obligaţiunile cu maturităţi de 10 sau 30 de ani şi sincronizându-se cu deprecierea dolarului american. Există suspiciunea că unii creditori internaţionali, posibil cei vizaţi de sancţiuni comerciale, îşi lichidează activele, precizează specialistul.
Japonia, lider în negocierile pentru un nou acord comercial, a declarat că nu intenţionează să utilizeze această măsură. Secretarul Trezoreriei SUA a subliniat că o singură săptămână nu este suficientă pentru a trage concluzii şi că, probabil, acţiunile au fost determinate de fonduri speculative cu efect de levier.
După Japonia, China este al doilea mare deţinător de titluri de stat americane, deținând 760,8 miliarde de dolari la începutul anului. Informaţiile nu sunt precise, deoarece unele active sunt deţinute prin intermediari. În ciuda tendinţei descendente în deținerea directă de titluri de stat, volumul total este relativ stabil, incluzând obligațiuni ale agenţiilor ipotecare și acțiuni. Date mai complete vor fi disponibile la publicarea rezervelor pe 30 mai și a fluxurilor de titluri furnizate de Trezoreria SUA pe 18 iunie.
În prezent, este mai probabil ca închiderea unor strategii de arbitraj să fi influențat evoluția titlurilor de trezorerie, având în vedere că cele cu maturități mai îndepărtate au suferit deprecieri mai importante. Pe termen mediu, o intensificare a conflictului comercial ar putea genera o realocare a rezervelor de la dolar la alte monede, în special Euro.
Importantă achiziţie de aur a Chinei
China a continuat achiziţiile de aur în martie, adăugând 2,8 tone, ajungând la un procent de 6,5% din rezerve. Diversificarea spre aur a unor bănci centrale în ultimii ani s-a dovedit inspirată, aurul înregistrând o apreciere de 22,7% în 2023. Este de aşteptat ca Euro să atragă atenţia băncilor centrale, contextul actual fiind favorabil unei diversificări structurale a rezervelor în defavoarea dolarului.
Pachetul de stimulente fiscale al Germaniei, care ar putea ajunge la jumătate de trilion de Euro, este un factor pozitiv pentru moneda unică. Cu toate acestea, Banca Centrală Europeană ar putea reduce dobânzile, iar un Euro prea puternic nu este benefic pentru exportatori. Ritmul de apreciere al Euro va influenţa economia europeană.
Pentru traderi, o întrebare crucială este cât de mult ar putea mai creşte Euro. În sondajele Bloomberg, analiştii nu au previzionat un nivel peste 1,15 pentru EUR/USD anul acesta. Cu toate acestea, volumele tranzacţiilor de opţiuni la valori superioare sugerează aşteptări de depăşire a acestui reper în următoarele trei până la şase luni.
În contextul actual, incertitudinea este mare. Costul crescut al asigurărilor pentru variaţii valutare indică o potenţială volatilitate semnificativă a pieţelor pe termen scurt. Tendinţele pieţei depind de evoluţia negocierilor comerciale.
După cum arată evoluţiile recente, sunt posibile fluctuații în ambele sensuri. O evoluție mai liniștită a negocierilor tarifare ar putea duce la o depreciere a perechii EUR/USD. Pe termen lung, o diversificare structurală a rezervelor băncilor centrale este mai verosimilă.
Lasă un răspuns