România continuă importurile masive de alimente, în ciuda resurselor agricole semnificative.
„Este o contradicție evidentă în economia României. O țară dintre cele mai fertile din Europa importă majoritatea alimentelor. Rafturile magazinelor arată un paradox cotidian: carne procesată din străinătate, lactate din alte state europene, dulciuri și conserve din diferite zone, mai puțin din România”, declară directorul executiv al Profi.
Grâu, legume, lapte, dar importăm biscuiți, murături și produse lactate
Deficitul comercial al României a depășit 35 de miliarde de euro, iar sectorul alimentar contribuie semnificativ, cu un deficit de peste 3 miliarde de euro în 2023. Cele mai mari pierderi se înregistrează la carnea procesată, produse lactate, cofetărie, ciocolată, biscuiți, conserve și supe instant, totalizând un deficit de aproximativ 2,74 miliarde de euro. Această sumă reflectă discrepanța între importuri și exporturi în detrimentul României.
Exportăm materii prime, precum grâul, și importăm produse finite – biscuiți sau conserve vegetale, adesea la prețuri mai mari decât valoarea materiilor prime exportate: „În timp ce oferim materii prime pieței europene, rafturile magazinelor sunt pline de produse finite din Polonia, Germania sau Italia”, subliniază un expert în retail, care conduce un grup de lucru pentru promovarea produsului românesc. Grupul sprijină fermierii și integrarea produselor locale în rețeaua de magazine, creând legături între producători, procesatori și comercianți cu amănuntul.
Această situație se observă și în sectorul conservelor: deși dispunem de producție agricolă, România importă murături, fiind singura țară din zonă care importă borcane din alte țări. Producătorii locali nu pot concura eficient, mai ales când prețul ambalajelor importate din Turcia sau Ucraina se apropie de prețul produsului finit.
Modelul Poloniei evidențiază lipsurile României
Expertul a subliniat că, spre deosebire de România, țări comparabile ca mărime, precum Polonia, au reușit să transforme agricultura într-un motor de export. Investițiile în procesare, distribuție și promovare au dus la un excedent alimentar de 7 miliarde de euro, făcând-o unul dintre liderii europeni în exportul de produse precum ciocolata, deși nu este producător de cacao.
Lipsa infrastructurii, accesul dificil la finanțare și fragmentarea lanțurilor de valoare împiedică dezvoltarea unei industrii agroalimentare competitive în România. Pe lângă lipsa ambalajelor produse local, producătorii locali se confruntă cu dificultăți în creșterea producției și cu reticența instituțiilor financiare în a sprijini extinderea afacerilor.
România are nevoie de un plan, nu de o revoluție
Soluția nu constă într-o revoluție alimentară, ci într-un plan național care să plece de la cerințele pieței și să construiască infrastructura necesară: „România are nevoie de un plan. Un plan bazat pe cerințele reale, care să identifice unde se află problemele: lipsa murăturilor românești la scară largă, ambalajele, logistica, capitalul de lucru, ingredientele necesare. Ce putem procesa aici?”.
Este necesară infrastructura publică sau susținută prin parteneriate: centre de colectare, ambalaje locale, spații de depozitare, linii de procesare. Dezvoltarea industriei necesită mecanica de bază. De asemenea, sunt necesare mecanisme de finanțare care să înțeleagă și să susțină sectorul agroalimentar.
Cu ani de experiență în antreprenoriat și managementul companiilor de retail sprijinite de fonduri de investiții, expertul consideră că „nu există oportunitate mai mare decât o piață cu un consum mai mare decât producția, deoarece deficitul arată potențialul nostru”.
Lasă un răspuns