Primii oameni au pășit pe supercontinentul preistoric Sahul, care cuprindea actuala Australia, Tasmania și Noua Guinee, în urmă cu aproximativ 60.000 de ani, conform unui studiu genetic publicat în Science Advances.
Cercetarea furnizează cele mai solide dovezi de până acum că strămoșii noștri au folosit două trasee separate pentru migrație, contrazicând dezbaterile anterioare despre modul în care au traversat vastele întinderi de ocean.
Probele genetice indică două rute către Sahul
O echipă de cercetători de la Universitatea din Huddersfield, Regatul Unit, a analizat aproape 2.500 de genomuri ale populațiilor indigene din Australia, Papua Noua Guinee, Asia de Sud-Est și Pacificul de Vest.
Rezultatele arată că oamenii au utilizat două rute distincte pentru a ajunge în Sahul.
Prima a fost o cale sudică, care pornea din actualul continent asiatic, traversa regiunea Sunda (modern Malaezia, Indonezia și insula Timor) și continua pe mare spre Australia.
A doua, considerată de specialiști drept mai bine susținută de dovezi, a fost ruta nordică, ce trecea prin Filipine și Sulawesi, unde recent au fost descoperite unelte de piatră vechi de un milion de ani, create de specii umane primitive.
Deși ambele trasee au fost utilizate, studiul sugerează că majoritatea migrațiilor timpurii au urmat ruta nordică.
Studiul confirmă scenariul în care oamenii au pătruns în Australia cu mult înainte, plasând primele populații în Sahul acum circa 60.000 de ani, nu acum 45.000 de ani, așa cum se estima anterior.
Indicii de migrație inversă și expansiune timpurie în Pacific
Studiul a revelat semne ale unei migrații inverse, inclusiv o amprentă genetică de aproximativ 1.700 de ani din Noua Guinee, identificată într-un mormânt din epoca fierului din Sulawesi.
De asemenea, cercetătorii au descoperit dovezi că grupurile maritime timpurii s-au extins rapid spre est, atingând astăzi Insulele Solomon, la scurt timp după sosirea în Sahul.
Specialiștii afirmă că aceste constatări se aliniază cu descoperiri recente de artă rupestră veche în Sulawesi și cu urme ale unor culturi timpurii din nordul Australiei, toate indicând o mobilitate umană foarte timpurie în întreaga zonă.
Experții susțin că această cercetare modifică semnificativ narațiunile actuale despre dispersia timpurie a oamenilor și reprezintă una dintre cele mai detaliate reconstrucții genetice ale migrației vechi către Australia realizate vreodată.
Lasă un răspuns