Într-un comunicat oficial, Curtea de Apel susține că afirmațiile judecătorului sunt „denature” și contrazise de documente oficiale și proceduri legale, evidențiind că delegarea sa „nu a fost extinsă din motive strict profesionale”. În cadrul anchetei, judecătorul a atribuit mutarea deciziei proprii într-un dosar specific.
Instanța exprimă preocuparea pentru o „rescriere convenabilă” a faptelor și denunță o „mistificare periculoasă a realității”, utilizând spațiul public pentru a exercita presiuni asupra instituțiilor judiciare.
„Independența justiției nu trebuie transformantă într-un paravan pentru interese personale și nici într-un instrument de intimidare instituțională. Sistemul judiciar nu este subjugat, însă devine vulnerabil atunci când minciuna este prezentată drept curaj, iar suspiciunea controlată este ambalată ca avertisment public. Orice verificare trebuie să fie realizată de organismele competente, pe bază de probe și proceduri, nu prin presiune mediatică și narațiuni manipulatoare. Acesta este singurul mod compatibil cu statul de drept. Cazul judecătorului nu ține de curaj, ci de rescrierea convenabilă a unor fapte clare și de manipularea spațiului public pentru a exercita presiuni asupra instituțiilor. Justiția trebuie apărată prin adevăr și proceduri legale, nu prin insinuări sau scenarii manipulate strategic”, se precizează în comunicatul Curții de Apel.
Curtea de Apel menționează și informații anterioare din mass-media, conform cărora judecătorul Beșu ar fi activat, timp de aproximativ cinci ani, ca ofițer în structuri cunoscute ca „doi și-un sfert” sau SIPI, structuri de informații din subordinea Ministerului de Interne.
Potrivit comunicatului, declarațiile judecătorului Beșu pot afecta grav buna funcționare a sistemului judiciar și necesită intervenția mai multor instituții: Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și Agenția Națională pentru Arhivele Securității (CNSAS). Curtea anunță că va transmite solicitări oficiale pentru verificarea tuturor aspectelor menționate.
De asemenea, CAB afirmă că independența sistemului judiciar nu trebuie folosită ca paravan pentru „interese personale” sau ca instrument de intimidare instituțională și avertizează că vulnerabilitatea justiției apare atunci când minciuna este prezentată ca curaj, iar suspiciunea controlată ca avertisment public.
Lasă un răspuns