România nu a respectat implementarea Directivei 2008/50/CE și Directivei 2004/107/CE, conform cărora statele membre trebuie să evalueze calitatea aerului în conformitate cu cerințe detaliate privind numărul, tipul și amplasamentul punctelor de monitorizare, precum și cu obiectivele de calitate a datelor, conform oficialilor Comisiei Europene.
Directivele 2008/50/CE și 2004/107/CE referitoare la calitatea aerului înconjurător sunt parte a politicilor pentru un aer mai curat și contribuie la realizarea obiectivelor pentru anul 2030 privind reducerea poluării atmosferice, prevăzute în Planul de acțiune de eliminare a poluării. Acestea stabilesc limite și ținte pentru concentrațiile mai multor poluanți ce afectează calitatea aerului și impun condiții specifice pentru monitorizarea și raportarea datelor despre calitatea aerului. Obiectivul este de a garanta că autoritățile naționale evaluează, gestionează și îmbunătățesc corespunzător calitatea aerului înconjurător, pentru a respecta standardele UE în domeniu.
„Aceste responsabilități de monitorizare sunt cruciale”
În acest context, Comisia Europeană a adresat România o notificare de întârziere în iunie 2017 și o anexă suplimentară în iulie 2019. În iunie 2023, a fost emis un aviz motivat către România, însă modificările necesare încă nu au fost finalizate.
„Aceste obligații de monitorizare sunt vitale pentru realizarea unor măsurători exacte ale principalilor poluanți și pentru susținerea unui management eficace al calității aerului. Cu toate acestea, România nu a asigurat conformitatea rețelei sale naționale de monitorizare a calității aerului cu aceste cerințe legale”, afirmă oficialii CE.
După analiza datelor recente despre calitatea aerului în România, Comisia a concluzionat că, în ciuda măsurilor adoptate de autoritățile române, inclusiv modernizarea Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, există încă deficiențe semnificative în conformitate.
Printre acestea se numără lacune în privința numărului de puncte de colectare a datelor și neîndeplinirea obiectivelor privind acuratețea informațiilor. Aceasta include poluanți precum particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), dioxidul de sulf (SO₂), oxizii de azot (NOx), metalele grele și benzoapirenul.
Astfel, rețeaua de monitorizare a României nu furnizează date complete și precise despre calitatea aerului, conform cerințelor legislative ale UE. Comisia consideră că măsurile întreprinse de autoritățile române au fost până acum insuficiente și, prin urmare, trimite România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Lasă un răspuns