Echipa de cercetare de la Universitatea Yale a dezvoltat o metodă inovatoare pentru eliminarea substanțelor PFAS din terenurile agricole contaminate, care promite reducerea costurilor și eficiență crescută în decontaminare.

Contaminarea terenurilor agricole și impactul PFAS

Milioane de tone de nămol provenit din epurarea apelor uzate sunt aplicate anual pe terenurile din Statele Unite ca îngrășământ natural. O parte semnificativă a acestora conține PFAS, compuși chimici foarte rezistenți în mediu.

Majoritatea PFAS au structura chimică stabilă, cu legături carbon-fluor extrem de dure. Aceasta le face să persiste în natură pentru mii de ani, fiind denumite „chimicale eterne”.

Aplicarea repetată a biosolidelor contaminate duce la acumularea acestor substanțe în sol, unde pot ajunge în apă, pot fi absorbite de plante și intră în lanțul alimentar. Existența acestor substanțe în mediu a fost asociată cu riscuri pentru sănătate, precum cancer, probleme de sarcină și reproducere, boli cardiovasculare, scleroză multiplă și tulburări de fertilitate.

Costurile actuale ale decontaminării

Procedurile actuale de curățare a terenurilor agricole contaminate cu PFAS sunt costisitoare, variind între 800.000 și 1,6 milioane de dolari pe hectar. Estimările indică un cost total de aproximativ 8 trilioane de dolari pentru întreaga țară.

Aceste metode implică excavarea și arderea solului, ceea ce duce la distrugerea stratului fertil și eliberează cantități ridicate de dioxid de carbon în atmosferă.

Inovație în tehnologia de eliminare a PFAS

Cercetătorii propun o metodă care ar putea reduce costurile până la aproximativ 29.000 de dolari pe hectar. Această procedură, dacă este repetată timp de până la 20 de ani, poate duce la o curățare completă a terenurilor.

Spre deosebire de metodele tradiționale, noua tehnică nu presupune distrugerea solului, ci îmbunătățirea sănătății acestuia și reducerea impactului asupra mediului.

Procesul de decontaminare

Primul pas constă în aplicarea unei roci alcaline măcinate, precum bazaltul sau calcarul, care crește pH-ul solului până la aproximativ 7. Acest lucru face ca majoritatea PFAS să devină mai mobile și mai accesibile pentru plantare.

Ulterior, se cultivă plante precum cânepa sau alte ierburi perene, recunoscute pentru capacitatea de a acumula rapid PFAS. După recoltare, biomasa este supusă pirolizei pentru a produce biochar.

Biocharul rezultat poate fi reaplicat în sol pentru a immobiliza reziduuri de PFAS și a reduce riscul de transfer către culturile agricole.

Cercetătorii subliniază că temperaturile de piroliză trebuie să ajungă cel puțin la 800°C pentru a reduce nivelurile de substanțe periculoase, însă există încă întrebări privind comportamentul acestor compuși în timpul procesului.

Această metodă propusă promite o abordare mai sigură și mai economică pentru decontaminarea terenurilor agricole contaminate cu PFAS, contribuind la refacerea calității solului și la reducerea riscurilor pentru sănătate.