Studiu realizat de o echipă de astrofizicieni de la Universitatea din Rochester aduce noi perspective asupra modului în care Luna a acumulat substanțe precum azotul și oxigenul, în ciuda lipsei unei atmosfere proprii, conform publicației Science Alert.
Transferul particulelor pe Lună prin câmpul magnetic al Pământului, conform simulărilor recente
De decenii, specialiștii sunt fascinați de cantitatea neobișnuită de elemente volatile descoperite în regolitul lunar – stratul de praf și rocă ce acoperă suprafața satelitului natural. Mostrele colectate de astronauții misiunilor Apollo au evidențiat concentrații greu de justificat doar prin impacturi de micrometeoriți sau de taierea vântului solar.
Specialiștii au investigat două scenarii: un Pământ antichizat, fără câmp magnetic și expus unui vânt solar mult mai intens, și un Pământ contemporan, cu un câmp magnetic intens și un vânt solar mai slab.
Rezultatele au demonstat că, în condițiile actuale, câmpul magnetic terestru facilitează transferul particulelor către Lună mult mai eficient decât se estimase anterior.
Rolul câmpului magnetic terestru în transferul de particule către Lună
Contrar opiniei că magnetosfera Pământului ar putea bloca complet scurgerile de atmosferă, studiul indică faptul că vântul solar poate disloca particule încărcate electric din atmosfera terestră. Acestea sunt ulterior canalizate de liniile câmpului magnetic spre magnetosferă, care capătă forma unei „cozi de cometă” din cauza presiunii constante exercitate de vântul solar.
Atunci când Luna traversează această zonă, particulele sunt depuse pe suprafața sa. Astfel, câmpul magnetic terestru transferă substanțe, inclusiv azot și oxigen, esențiale pentru formarea apei și chiar a ruginii observate anterior pe solul lunar.
De ce câmpul magnetic al Pământului transferă particule pe Lună de miliarde de ani
Conform autorilor studiului, acest proces are loc de aproximativ 3,5 miliarde de ani. În acest interval, atmosfera Pământului suferit transformări majore, de la o compoziție săracă în oxigen la una bogată, favorabilă dezvoltării vieții. Astfel, Luna poate fi considerată o arhivă naturală a evoluției atmosferei terestre.
Această descoperire deschide noi direcții pentru cercetări viitoare, care ar putea implica analiza regolitului lunar pentru reconstructia istoriei mediului terestru.
Lasă un răspuns