Dimineața, putem resimți furnicăturile pastei de dinți, auzim și percepem apa care curge în duș, mirosim aroma șamponului și, mai târziu, parfumul cafelei proaspăt preparate. Aristotel susținea că avem cinci simțuri. Însă, el afirma că lumea este formată din cinci elemente, însă aceste credințe nu mai sunt valabile astăzi. Cercetările actuale indică faptul că avem zeci de simțuri, conform publicației Sciencealert.
Practically întreaga noastră experiență este multisenzorială. Nu percepem vizual, auditiv, olfactiv și tactil în mod separat. Aceste procese au loc simultan, creând o experiență unitară a lumii înconjurătoare și a propriului percepție.
Ceea ce simțim influențează percepția vizuală, iar ceea ce vedem afectează auzirea. De exemplu, aromele din șampon pot modifica modul în care percepem textura părului. Parfumul de trandafiri, de exemplu, poate da părului un aspect mai mătăsos.
Mirosurile din iaurturile cu conținut redus de grăsimi pot face produsele să pară mai dense și mai consistente în gust, fără a fi nevoie de adăugarea de emulsificatori. Percepția mirosurilor din cavitatea bucală, care urcă spre nas, depinde de vâscozitatea lichidelor consumate.
Profesorul Charles Spence de la Crossmodal Laboratory din Oxford, colaborator de lungă durată, afirmă că specialiștii din domeniul neuroștiinței cred căanumărul de simțuri variază între 22 și 33.
Asemenea, propriocepția ne permite să știm poziția membrilor fără a-i privi. Simțul echilibrului se bazează pe sistemul vestibular din ureche, complementat de vedere și propriocepție.
Un alt exemplu este interocepția, prin care detectăm modificări în corpul nostru, precum o ușoară creștere a ritmului cardiac sau senzația de foame. De asemenea, există un simț al controlului mișcărilor, care poate fi absent la persoanele cu accident vascular cerebral, unii pacienti ajungând să creadă că altcineva le manipulează membrele.
Există și simțul de apartenență corporală. De exemplu, pacienții cu leziuni cerebrale pot percepe că brațul lor nu le aparține, deși pot simți senzații în el.
Anumite simțuri considerate tradiționale sunt, în fapt, combinații ale mai multor simțuri. De exemplu, atingerea implică durerea, temperatura, mâncărimea și senzațiile tactile. Când degustăm, experimentăm de fapt o combinație de trei simțuri: atingerea, mirosul și gustul, toate contribuind la percepția aromelor alimentelor și băuturilor.
Gustul include senzațiile cauzate de receptorii de pe limbă, care detectează sărat, dulce, acru, amar și umami. Dar ce se întâmplă cu aromele precum menta, mango, pepenele, capsunile sau zmeura?
Nu există receptori specifici pentru aromele de zmeură pe limbă și aroma de zmeură nu reprezintă o combinație simplă de dulce, acru și amar. Percepția acestei arome se realizează printr-o acțiune combinată între limbă și nas. Mirosul contribuie în proporție semnificativă la gustul perceput.
Nu vorbim despre inhalarea mirosurilor din mediul înconjurător, ci despre compușii odorifer care sunt eliberați când mestecăm sau bem și ajung în cavitatea nazală prin căile respiratorii din spatele gâtului.
Tactilul joacă, de asemenea, un rol esențial, legând gusturile și mirosurile și consolidând preferințele pentru anumite texturi, precum ouăle moi sau tari, precum și pentru consistența catifelată și cremoasă a ciocolatei.
Vederea este influențată și de sistemul vestibular. De exemplu, dacă te afli într-un avion pe sol, privește spre interiorul cabinei. Apoi, când planeul începe să urce, va părea că partea din față a cabinei este mai înalta decât tine. Totuși, din punct de vedere optic, poziția este aceeași ca la sol, dar percepția vizuală și informațiile provenite de la sistemul vestibular indică altceva.
Simțurile rămân un domeniu vast de cercetare, iar specialiști precum filosofi, neurologi și psihologi studiază împreună această temă la Centrul pentru Studiul Simțurilor din cadrul School of Advanced Study de la Universitatea din Londra.
În 2013, centrul a inițiat proiectul „Redefinirea percepției senzoriale”, coordonat de regretatul profesor Sir Colin Blakemore. S-au descoperit, printre altele, că modificarea sunetului pașilor poate influența senzația de greutate a corpului.
De asemenea, s-a investigat modul în care ghidurile audio din muzeul Tate Britain, pentru vizitatori, par a vorbi ca și cum portretul ar avea o voce proprie, ajutând la memorarea detaliilor vizuale ale picturilor. S-au descoperit impacturile zgomotului de avioane asupra percepției gustului și de ce este recomandat să consumi suc de roșii în timpul zborului.
În prezența zgomotului alb, percepția pentru sărat, dulce și acru se diminuează, însă aroma de umami nu este afectată. Deoarece roșiile și sucul de roșii sunt bogate în umami, zgomotul de fond amplifică percepția gustului savuros.
Cele mai recente expoziții interactive, precum „Simțurile dezvăluite”, organizate la Coal Drops Yard, în King’s Cross, Londra, permit vizitatorilor să înțeleagă modul în care funcționează percepțiile și de ce uneori nu ne percepem realitatea corect.
De exemplu, iluzia mărime-greutate este ilustrată printr-un set de pietre mici, medii și mari de curling. Participanții le pot ridica și pot estima care este cea mai grea. Ulterior, le pot cântări și vor descoperi că toate au aceeași greutate.
Întotdeauna există elemente în mediul înconjurător care evidențiază complexitatea simțurilor tale — doar dacă acorzi câteva momente pentru a le observa. Data viitoare când ieși afară sau te bucuri de o masă, oferă-ți un răgaz pentru a aprecia modul în care simțurile tale colaborează pentru a-ți crea aceste experiențe senzoriale.
Lasă un răspuns