Plictiseala face parte din existența oricui, indiferent de cultură sau vârstă. Psihologii evidențiază faptul că această stare apare atunci când creierul simte nevoie de schimbare: o activitate diferită, un nou scop sau o provocare variată. Pentru copii, ea este adesea percepută ca o problemă ce trebuie soluționată rapid. Mulți adulți se grăbesc să ofere activități „utile” sau acces la tehnologie pentru a evita disconfortul copilului, scrie The Conversation.
De ce părinții evită momentele de plictiseală
Există multiple motive: programul aglomerat, presiunile financiare, munca de acasă sau cerințele școlare îi determină pe părinți să caute soluții rapide pentru a menține copiii ocupați. În ultimele decenii, jocul spontan a fost tot mai mult înlocuit de activități structurate. De asemenea, accesul facil la telefoane, tablete și televizoare face ca plictiseala să fie ușor de evitat.
Deși poate fi inconfortabilă, plictiseala are efecte benefice asupra dezvoltării personale. Momentele în care copilul nu are nimic de făcut stimulează creativitatea și descoperirea de noi pasiuni. Lipsa stimulilor permanenți creează spațiu pentru reflecție, imaginație și găsirea de soluții autonome, proces ce sprijină funcții cognitive precum planificarea, luarea deciziilor și autocontrolul.
Copiii care nu au ocazia să experimenteze plictiseala pot deveni adulți mai puțin rezilienți în fața perioadelor de liniște sau de așteptare.
Plictiseala și gestionarea emoțiilor
Capacitatea de a face față emoțiilor neplăcute este o abilitate esențială. Dacă sunt lăsați să se confrunte cu plictiseala, copiii învață să-și regleze singuri stările și să-și organizeze timpul. Cercetările arată că intervenția continuă a părinților poate avea efecte negative pe termen lung, crescând riscul de anxietate sau depresie.
Specialiștii recomandă introducerea graduală a intervalelor nestructurate. Chiar și câteva minute de plictiseală pot reprezenta un început bun, mai ales la vârste mici. Pentru cei mici, părinții pot sugera idei simple fără a prelua controlul jocului, iar pentru cei mai mari, este recomandat să fie încurajați să descopere activități singuri, înțelegând că plictiseala este normală și trecătoare.
Timpul petrecut în aer liber, jocul spontan, momentele de odihnă sau liniște sunt ocazii ideale pentru ca plictiseala să își manifeste beneficiile.
Odată cu timpul, devine mai ușor
Copiii se adaptează. Pe măsură ce se obișnuiesc cu plictiseala, această stare este resimțită mai rar și tolerată mai bine. Paradoxal, cei care trec frecvent prin astfel de momente ajung să aprecieze mai mult diversitatea experiențelor de viață. În plus, renunțarea la presiunea de a-i distra continuu pe copii poate diminua stresul parental și poate aduce mai multă relaxare în familie.
Așadar, atunci când un copil spune „Mă plictisesc!”, nu trebuie să apară sentimente de vinovăție sau frustrare. Plictiseala nu semnalează un eșec parental, ci reprezintă o etapă importantă în procesul de maturizare al copilului. Un timp scurt de plictiseală nu doar că este acceptabil, ci și benefic pentru dezvoltarea creativității, autonomiei și echilibrului emoțional.
Lasă un răspuns