Natalia Guberna, una dintre cele mai reprezentative voci ale scenei muzicale, rememorează cu emoție începuturile carierei sale. De la debutul în televiziune alb-negru, unde a fost nevoită să renunțe la tocuri pentru a-și controla nervozitatea, până la primul zbor cu avionul care a purtat-o în fața marilor artiști internaționali, artista împărtășește amintiri prețioase. Într-o eră a marilor compozitori și a rigorii artistice, Natalia s-a impus prin dăruire și naturalețe, fiind co-prezentă pe scenă cu personalități precum Karel Gott sau Suzi Quatro.
Revista VIVA, ediția noiembrie, gratuit, este disponibilă aici
Ultimii ani ’70 reprezentau o perioadă în care talentul era descoperit direct pe băncile școlii, de către marii regizori de televiziune, precum Titus Munteanu sau Alexandru Bocăneț. În acest mediu vibrant și-a început cariera Natalia Guberna, o tânără cu ochi albastri și voce cristalină, care a atras atenția specialiștilor cu interpretări complexe ale pieselor „My Way” și altele. Deși destinul a fost uneori tragic — moartea lui Bocăneț în cutremurul din ’77, chiar înainte de finalizarea proiectelor cu ea — cariera Nataliei a continuat să strălucească sub îndrumarea lui Cornel Fugaru și Vasile Șirli. Ascensiunea internațională neașteptată a venit în 1979, când a fost recomandată de chitaristul Dan Aldea să reprezinte România la Festivalul Gottwaldov din Cehoslovacia. Pentru o adolescentă abia terminată liceul, trecerea de la studiourile radio la o sală imensă, asemănătoare cu Sala Palatului, a fost un șoc cultural și emoțional. A fost momentul în care a trăit experiențe majore: primul zbor cu avionul, întâlnirea cu staruri mondiale și confirmarea că locul ei este sub lumina reflectoarelor.
Această etapă a fost doar pregătirea pentru succesul de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. Aici, sub tutela unor personalități precum Puiu Călinescu, Natalia și-a demonstrat abilitățile vocale, actoricești și de dans, devenind o prezență esențială în spectacolele de varietăți. Azi, amintirile acelor rochii cu volane și sfaturilor din culise recompun o imagine idilică a unei epoci de aur a muzicii ușoare românești.
Natalia Guberna, amintiri inedite despre debutul pe scena internațională
Cum au fost începuturile după admiterea la Școala de Arte?
Bocăneț m-a observat și a insistat să mă asculte. Am interpretat „Fernando”, „Zorile” și „My Way”, această din urmă piesă fiind una de voce. Lui Bocăneț i-a plăcut foarte mult, în timp ce Titus a fost mai rezervat. Era ianuarie 1977. A venit cutremurul din același an, iar Bocăneț a decedat. În 1978, am finalizat cursurile de canto. La școală, veneau compozitori cu partituri, iar noi învățam piesele lor. A venit și Cornel Fugaru, care mi-a încredințat o piesă pe care am înregistrat-o în radio: „Am numai 16 ani”. Ulterior, Vasile Șirli mi-a dat piesa „Jocuri de lumină”.
Și: Natalia Guberna povestește cum a ajuns prima oară, în calitate de admiratoare, în casa regretatului Mihai Constantinescu: „Mi-a plăcut foarte mult. A avut un impact important în viața mea”, precum și despre prietenia cu mama artistului / EXCLUSIV
De asemenea, povestește despre întâlnirile cu mari artiști ai epocii și despre emoțiile din aceste întâlniri.
Lui Titus i-a plăcut cum a interpretat, iar în televiziune alb-negru, am fost filmată pe atunci. În timpul unei filmări, ne-am echipat cu tocuri și ținute de televiziune, însă, din cauza emoțiilor și a neobișnuinței de a purta tocuri, mă clătinam. El mi-a spus: „Natalia, renunță la tocuri! Mergi desculță”. Îmi amintesc pentru totdeauna momentul în care am realizat că am fost bine filmată și că am făcut o impresie bună. În 1979, Dan Aldea, chitarașul, m-a recomandat pentru un festival din Cehoslovacia. Am aflat ulterior, pentru că nu am întâlnit personal pe acest artist, ci doar fiindcă m-a văzut la televizor și i-a plăcut de mine. E vorba despre Festivalul Gottwaldov, unde înaintea mea au fost artiști ca Corina Chiriac. Dan Aldea a sugerat să mergem împreună cu Șirli la acest festival. Așa am ajuns acolo cu piesa lui Șirli, „Jocuri de lumină”, și cu melodia cehească „Robinson”. Acolo i-am întâlnit pe Cornel Constantiniu și pe Vasile Donose, director la Teatrul „Constantin Tănase” în acea perioadă.
„Primul meu zbor cu avionul și primul meu spectacol într-un teatru mare”
Este vorba despre tatăl sopranei Ruxandra Donose? L-am cunoscut și eu…
Da, despre el este vorba. Îmi amintesc că mi-a spus: ”Am și eu o fiică ca tine, cu ochi albaștri”. A fost primul meu zbor cu avionul și primul spectacol într-o sală mare, similar cu Sala Palatului. Abia terminasem liceul și nu avusesem ocazia să apar în asemenea spectacole. A fost o experiență uimitoare. Îmi plăcea foarte mult stilul muzical al lui Mihai Constantinescu, iar Cornel, deși mai rezervat la TV, a fost o surpriză plăcută, fiind plin de umor și inteligență.
La acea vreme, l-am întâlnit pe Karel Gott și i-am cerut autograf. A aflat că sunt din România și mi-a spus direct numele Corinei Chiriac, despre care nu știam prea multe atunci. Mi-a dat un autograf, pe care îl păstrez până astăzi: „Pentru Natalia”. Alături de el se aflau Helena Vondrackova, Suzi Quatro, Pupo din Italia și Zucherro, în recital. Am participat în concurs, iar pentru Romnia, a fost prezentați de Cornel. Am terminat pe ultimul loc, dar pentru mine, a fost o experiență memorabilă. În anii ’80, am înregistrat piesa „Valuri albe”. Titus Munteanu m-a invitat în emisiuni de varietăți, colaborând ulterior cu Ovidiu Dumitru sau Gheorghe E. Marian. De asemenea, am lucrat cu Șerban Georgescu, realizând piese difuzate frecvent în radio.
Revin la teatrul „Tănase”, unde am fost implicată la „Cântarea României”. Acolo m-a remarcat Nicolae Sever și mi-a propus să fiu în dublu performativ al Mihaelei Oancea. Aceasta a reprezentat o oportunitate importantă, participând și cu roluri de dans. Am avut ocazia să port rochii cu volane și să execut roluri de scenă, rănindu-mi ușor rochia în timpul spectacolelor. Am avut amintiri frumoase în cadrul acestui spectacol, intitulat „Idolul femeilor”, regizat de Bițu Fălticineanu.
Ce loc de muncă ai avut după terminarea liceului? Care a fost prima ta poziție profesională?
După absolvire, m-am angajat ca desenator tehnic la Institutul de Proiectări, dorind să am un venit stabil, mai ales că admiterea la facultate nu a fost favorabilă. Dădusem la ASE, însă nu era pentru mine. În acea perioadă, am colaborat doi ani cu „Idolul femeilor” și alte spectacole, iar ulterior, Puiu Călinescu m-a inclus în alte proiecte. Am refuzat oferta de angajare ca solistă la început, preferând să am un job stabil și sigur pentru a putea susține efortul artistic.
Lasă un răspuns