Cuprul este folosit pe scară largă în domeniul construcțiilor, transporturilor, tehnologiei și electronicii datorită proprietăților sale excelente de conductivitate electrică, rezistenței la coroziune și facilității de modelare și prelucrare, conform Agerpres.
Deși industria vehiculelor electrice a determinat o creștere semnificativă a cererii de cupru în ultimul deceniu, sectoarele inteligenței artificiale, apărării și roboticii vor solicita și mai mult metalul în următorii 14 ani, alături de preferința consumatorilor pentru aparate de aer condiționat și alte electrocasnice consumatoare de cupru, evidențiază raportul S&P.
Conform studiului S&P, cererea globală de cupru va atinge 42 de milioane de tone anual până în 2040, comparativ cu 28 de milioane de tone în 2025. Fără noi surse de extracție, aproape un sfert din această nevoie va rămâne nesatisfăcută, avertizează autorii raportului.
„Principalul factor de creștere al cererii este electrificarea globală, iar cuprul reprezintă metalul fundamental pentru electrificare”, a declarat pentru Reuters Dan Yergin, vicepreședinte al S&P și unul dintre autorii raportului.
Inteligența artificială are un rol semnificativ în majorarea cererii de cupru, cu peste 100 de noi proiecte de centre de date înregistrate anul trecut, evaluate la aproape 61 de miliarde de dolari, conform estimărilor Reuters din luna trecută. Conflictul din Ucraina și măsurile luate de Japonia, Germania și alte națiuni pentru intensificarea cheltuielilor militare vor spori și ele cererea de cupru, arată raportul.
„Cererea de cupru rămâne, în general, inelastică în sectorul apărării”, a afirmat Carlos Pascual, vicepreședinte S&P și fost ambasador SUA în Ucraina.
Fiecare dispozitiv electronic conține cupru. Chile și Peru sunt principalii producători mondiali de minereu de cupru, iar China deține cele mai mari capacități de procesare a cuprului. Statele Unite, care impun taxe vamale pentru anumite tipuri de cupru, importă anual jumătate din necesarul său.
Raportul S&P din 2022 a prezentat o perspectivă similară asupra cererii de cupru, în cazul în care se va atinge neutralitatea emisii de carbon până în 2050, un obiectiv denumit „zero net”.
Metodologia folosită în raportul actual diferă, și prezice evoluția cererii de cupru pe baza unei ipoteze fundamentale conform căreia cererea va crește independent de politicile climatice ale statelor. „Politicile din domeniul tranziției energetice au suferit schimbări semnificative”, a menționat Yergin.
Lasă un răspuns