Una dintre cele mai remarcabile personalități ale teatrului românesc din perioada interbelică, Elvira Godeanu, a avut o copilărie profund marcată de destrămarea unei familii. În spatele carierei spectaculoase și al rolurilor emblematice pe scenă și în cinematografie se ascunde o poveste încărcată de durere, abandon și dorință de regenerare.
Accesează și această revistă VIVA de decembrie, gratuit, aici
Explorează și acest video VIVA:
Elvira Godeanu rămâne o figură legendară a teatrului și filmului românesc, recunoscută pentru talent, eleganță și versatilitate artistică. Născută la începutul secolului XX și ajunsă un nume de referință pe scenele de teatru, ea a suferit o tragedie personală încă din copilărie. În spatele aplauzelor și al aprecierii profesionale se află o poveste de suferință și de reziliență, în care absența tatălui și stările de disperare ale mamei au influențat profund destinul și sufletul unei artiste de excepție.
Drama necunoscută din viața regretatei actrițe Elvira Godeanu
Elvira Godeanu s-a născut pe 13 mai 1904, în București, într-o perioadă în care normele sociale și așteptările de gen erau strict influențate de tradiție. Tatăl ei, Constantin Glodeanu, a părăsit familia în ziua în care Elvira a venit pe lume, după ce a descoperit că fiica sa era o fetiță — el dorindu-și un băiat.
Abandonul a avut efecte devastatoare asupra mamei sale, Josefina, care, copleșită de durere, a refuzat inițial să-și alăpteze copilul și a trecut prin momente extrem de dificile de disperare.
„Disperată, mama a încercat să se sinucidă în podul casei, însă bunicul a intervenit și a smuls-o din ștreang la timp. A fost un șoc prea puternic pentru ea. Nimic nu o mai atrăgea, s-a retras de lume, avea crize severe de melancolie,” povestea actrița în anii ce au urmat.
Tatăl s-a întors sporadic în viața lor, până când a părăsit-o definitiv pe mama Elvirei. Josefina nu și-a refăcut viața după această tragedie și a trăit pentru memoria soțului decedat. Această experiență profundă a rămas cu Elvira pe tot parcursul vieții sale.
„Toată viața am trăit ca o sfântă, nu a mai fost alt bărbat pentru mine. Și acum simt o strângere de inimă, când îmi amintesc cum o găseam plină de lacrimi, lângă fotografia tatălui meu, aflată pe masă, în camera noastră,” mărturisea actrița într-un interviu.
Copilărie trăită în așteptarea tatălui
Absența tatălui a reprezentat o cauză profundă de suferință pentru Elvira și a influențat formarea unei personalități sensibile și pasionate de artă. Actrița a crescut în Târgu Jiu, apoi în Caracal, alături de mama și bunicii săi.
Într-un interviu realizat mai târziu, când deja își încheiase o carieră de succes, Elvira povestea cum a simțit această durere a despărțirii și a dezamăgirii:
„Când eram copil, mereu sărutam această fotografie, o mângâiam și îl așteptam: «Când vine tata, vreau să-l văd!» Mi se spunea tot felul de minciuni: tata vine, dar nu a venit niciodată. Niciodată nu l-am întâlnit în carne și oase. Când am înțeles de felul nemilos în care s-a purtat cu noi, am rupt fotografia. L-am urât cu disperare. Am fost, într-un fel, un copil orfan. Am trăit cu dorința de a fi în trecut, rănită de această absență.“
Această durere intensă, transformată în memorii amare, a avut un impact profund asupra relațiilor personale și a dezvoltării artistice a Elvirei.
O carieră de excepție
În ciuda unui început de viață plin de dor și suferință, Elvira Godeanu s-a afirmat ca una dintre cele mai influente actrițe ale teatrului românesc. După admiterea la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, unde a studiat cu regretatul Constantin Nottara, ea a debutat la vârsta de 21 de ani pe scena Teatrului Tantzi Cutava-Mișu Fotino.
De asemenea, a fost angajată la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, iar din 1929, la Teatrul Național din București, unde a interpretat roluri de referință în dramaturgia românească și universală. Pe lângă teatru, Elvira Godeanu a activat în filmele timpurii ale cinematografiei românești, precum Maiorul Mura (1928) și Ciuleandra (1930), și a interpretat rolul Zoei Trahanache în ecranizarea din 1953 a piesei O scrisoare pierdută.
Viața i-a adus recunoaștere, inclusiv Ordinul Muncii clasa a II-a și Ordinul Meritul Cultural pentru merite artistice. Însă trauma din copilărie a rămas vie pentru Elvira, devenind o sursă de inspirație pentru exprimarea artistică și crearea de opere memorabile.
Elvira Godeanu, o frumusețe a epocii sale, un simbol între mit, admirație și bârfe
Frumoasă și rafinată, Elvira Godeanu a fost una dintre cele mai fascinante femei ale vremurilor sale. Aparițiile scenice, eleganța și eleganța au generat admirație, dar și zvonuri, povești de iubire și pasiuni inventate, amplificate de public.
„O frumusețe de această amploare a generat, evident, pasiuni intense, a stârnit povești de dragoste celebre, a creat scenarii de iubire secretă cu personalități din elita economică sau politică a vremurilor,” a menționat scriitorul Ion Cepoi în lucrarea „Elvira Godeanu, o poveste de pe Jiul de Sus”.
Deși a fost caracterizată de eticheta de „vampă absolută”, adevărul era diferit. Dincolo de imaginea publică, apropiații o descriau drept o femeie deloc ostentată, caldă și simplă.
„Bucureștenii — și publicul românesc în general — îi atribuie unanim Elvirei imaginea de «vampă sută la sută». De fapt, aceasta este o tendință comună de a crea mituri în jurul idolilor. În realitate, Elvira este cea mai simplă, cea mai grațioasă și cea mai sinceră femeie. Multe povești despre aventuri spectaculoase, despre întâlniri cu personalități din lumea politică și de afaceri, sunt doar zvonuri fabricate de imaginarul publicului,” dezvăluia Alexandru Kirițescu, în articolul „Elvira Godeanu – artistă și femeie”, din Rampa din 1946.
Se zvonise despre relația cu Gheorghe Gheorghiu-Dej
Unul dintre cele mai persistente și negative zvonuri despre Elvira Godeanu a fost despre presupusa legătură sentimentală cu Gheorghe Gheorghiu-Dej. Se spunea despre o poveste de iubire intensă și o eventuală cerere în căsătorie. Timp de mulți ani, actrița a trăit sub această amenințare, deși adevărul era complet diferit.
„Mi-a fost foarte greu să port această poveste în suflet. Toți cei apropiați mie știau că vorba despre o calomnie fabricată cu răbdare și cu bune intenții, pentru a-l discredita pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Această legendă avea ca scop compromiterea lui în fața partidului și a lui Stalin, fiind rodul unei intervenții a Anei Pauker. Zvonurile și poveștile au fost alimentate de Petrecerea de Revelion, organizată de comuniști pentru propagandă între artiști,” a explicat actrița.
Elvira Godeanu a povestit și despre întâlnirea cu Gheorghe Gheorghiu-Dej: era elegantă, cu o pălărie cu boruri largi și o haină de blană, într-o scenă ce a fost descrisă astfel:
„Se făcuse liniște, apoi a apărut Elena Ceaușescu, iar toți s-au îndreptat către ea. Eu am rămas deoparte, în timp ce toți s-au repezit spre ea. A îmbrățișat, a zâmbit și a cerut să-mi fie prezentată. Privirea ei era de vultur, tunsă scurt și îmbrăcată modest, într-o ținută gri închis,”
După această întâlnire, zvonurile despre legătura mea cu Dej au circulat intens. Am primit mesaje de amenințare și solicitări de ajutor din partea familiilor cu rude în închisoare sau în dificultate, în speranța de a interveni pentru ei, dintre care mulți cred încă în această poveste falsă — deși eu nu l-am văzut vreodată în carne și oase pe Gheorghe Gheorghiu-Dej
Elvira Godeanu a decedat pe 3 septembrie 1991. Moștenirea sa continuă să inspire tineri artiști și publicul pasionat, iar teatrul din Târgu-Jiu îi poartă numele, fiind un centru important pentru promovarea excelenței scenice și păstrarea memoriei unei maeștre a scenei teatrale.
Foto: arhivă personală, documente de arhivă
Lasă un răspuns