O serie de descoperiri arheologice în regiunea Millewa Mallee atrag atenția asupra vechimii și vulnerabilității siturilor ancestrale din Australia de vest. Specialistul în patrimoniu cultural, Ken Stewart, a subliniat impactul secetei, al eroziunii și al furtunilor de praf asupra acestor relicve, pe fondul schimbărilor climatice.
Impactul secetei și al schimbărilor climatice asupra siturilor ancestrale
Ken Stewart, director executiv al patrimoniului cultural pentru primii locuitori ai Millewa Mallee, a declarat că temperaturile ridicate au amplificat fenomenul de eroziune și furtunile de praf în zonă. El a menționat că în perioadele de secetă, terenul devine instabil, dezvelind relicve umane din trecut. Protejarea acestor rămășițe implică adesea acoperirea lor pentru a preveni deteriorarea.
Replantarea copacilor pentru consolidarea solului este considerată o măsură esențială dacă temperaturile continue să crească și secetele să devină mai frecvente. Stewart a menționat că, după o excursie din Adelaide, a trecut prin două furtuni de praf, accentuând vulnerabilitatea siturilor din regiune.
Vechimea și descoperirile arheologice din zona Millewa Mallee
Poporul Wamba Wamba, reprezentat de Stewart, estimează că vechimea rămășițelor găsite în zonă variază între 3.000 și 6.000 de ani. Dificultățile de determinare a vârstei se datorează faptului că populația indigenă nu agreează utilizarea metodelor științifice precum datarea cu carbon, pentru conservarea reliefului cultural.
În ianuarie, o parcelă cu rămășițe ancestrale a fost descoperită în urma unui incendiu de vegetație în Parcul Național Wyperfeld. Alte șase situri cu relevanță arheologică se află pe terenuri private și publice din zona Millewa Mallee.
Procedura după descoperirea rămășițelor
Atunci când sunt găsite rămășițe umane, procedura standard prevede contactarea medicului legist pentru evaluare. Confirmarea că sunt relicve ancestrale este esențială pentru demararea procesului de protejare și înregistrare.
După declararea sitului, grupurile de proprietari tradiționali încep măsuri de conservare. Uzual, distrugerea sau manipularea directă este evitată, iar relicvele sunt protejate fie prin acoperire, fie prin împrejmuire, în funcție de situație.
În unele cazuri, protecția se realizează prin acoperirea cu pământ sau izolarea cu saci de nisip pentru a împiedica eroziunea. Astfel de măsuri sunt aplicate, de exemplu, în cazul Lacului Victoria, unde relicvele au fost protejate pentru a menține integritatea siturilor.
Lasă un răspuns