O descoperire recentă pune la îndoială teoria acceptată cu privire la originea spaghetti alla carbonara, sugerând că preparatul exista deja înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. Documentul din 1939 indică utilizarea denumirii și posibilitatea existenței rețetei anteriora prezenței americane în Italia.
Detaliile descoperirii
Un articol din cotidianul indonezian de limbă neerlandeză „De Koerier”, datat 23 august 1939, menționează pentru prima dată „spaghetti alla carbonara”.
Textul relata o rivalitate culinară între două trattorii din Trastevere, una specializată în risotto cu creveți, cealaltă fiind recunoscută pentru carbonara.
Descoperirea a fost realizată de jurnaliștii neerlandezi Edwin Winkels și Janneke Vreugdenhil, iar aceste informații au fost confirmate și de istorici ai gastronomiei italiene.
Contextul istoric și tradițional
Până acum, cea mai veche mențiune despre carbonara datează din 1948, iar prima rețetă tipărită a fost publicată în 1952.
Aceste date au susținut teoria conform căreia preparatul a fost creat după 1944, odată cu sosirea trupelor americane în Roma, combinând ingredientele locale cu proviziile militare.
Descoperirea din 1939 indică însă faptul că denumirea și, posibil, varianta preparatului existau deja înainte de prezența forțelor militare americane.
Evoluția rețetei de-a lungul timpului
Versiunile cele mai vechi ale carbonarei diferă semnificativ de variantele moderne. În 1952, rețeta includea unt, untură și parmezan.
Astăzi, rețeta preferată implică gălbenușuri de ou și brânza Pecorino, fiind considerată simbol al bucătăriei romane.
De-a lungul decadelor, atmosfera în jurul rețetei a generat dezbateri și pasiuni culinare, iar modul de preparare a evoluat în mod considerabil.
Descoperirea din 1939 evidențiază complexitatea istoriei gastronomice a carbonarei, punând sub semnul întrebării originile sale strict legate de perioada post-1944.
Lasă un răspuns