România își fixează obiectivul de a deveni independentă energetic până în 2028, conform declarației recente a ministrului Energiei, Bogdan Ivan. Cu toate acestea, experți din domeniu consideră că atingerea acestei ținte este improbabilă în condițiile actuale și reale ale țării.
Declarația oficialului despre independența energetică
Bogdan Ivan a afirmat că România va trece de statutul de importator net de energie până în 2028, devenind o țară independentă din punct de vedere energetic. Potrivit ministrului, acest proces va fi susținut de proiecte precum exploatațiile de la Neptun Deep și investițiile în capacitățile de stocare a energiei, dezvoltate în mandatul său. Ivan a menționat, de asemenea, că această tranziție ar putea reduce costurile pentru consumatori, astfel încât facturile vor fi sub media europeană odată atinsă independența.
Perspectiva economistului Mircea Coșea
Mircea Coșea, economist și profesor universitar, consideră aproape imposibil ca România să atingă independența energetică în viitorul apropiat. În analiza sa, țara nu poate anticipa schimbări majore în balanța energetică în următorii cinci-șapte ani. Potrivit lui Coșea, independența energetică reprezintă un obiectiv utopic, fiind condiționată de schimbări semnificative și rapide în mixul de energie utilizat, care includ multiple surse de energie și adaptări constante pentru a face față fluctuațiilor climatice și geopolitice.
Factori și provocări ale realizării independenței
Specialistul precizează că atingerea independenței energetice nu depinde exclusiv de producție, ci și de capacitatea de a gestiona stocurile și infrastructura de transport și distribuție. El subliniază că România, în condițiile actuale, importă 77% din necesarul de țiței și produse petroliere și depinde de importuri pentru gaze și energie electrică, mai ales în perioade de vârf de consum sau crize.
Schimbări globale și impact asupra României
Analistul Dumitru Chisăliță avertizează că conceptul de independență energetică trebuie înlocuit cu cel de autonomie energetică. Acesta explică că, pentru a fi considerată independentă, o țară trebuie să poată acoperi gratuit și continuu vârful de consum chiar și în situații de criză. În opinia sa, lipsa de claritate în alegerea surselor de finanțare pentru proiecte de dezvoltare, precum cele din Ucraina, precum și cheltuielile publice excesive, complică atingerea acestui deziderat.
Limitările unei politici de independență
Chisăliță afirmă că o țară fiind independentă energetic în sens strict trebuie să producă suficient pentru consum zilnic, anual și pe perimetre orare, indiferent de condiții externe. El adaugă că, în economia globalizată actuală, acest ideal este aproape imposibil de realizat, fiind mai realistă concepția de autonomie energetică, care presupune o gestionare permanentă și echilibru între producție, stocare și distribuție.
Contextul geopolitic și viitorul energetic al României
Reputatul analist introduce ideea că schimbările rapide în modelul economic mondial, precum și evoluțiile din eșalonul BRICS sau de pe piața energetică globală, pot influența în mod semnificativ situația României. Fenomenele precum reconfigurarea forțelor geopolitice și tehnologice pot duce la modificarea poziției țării în cadrul unui nou raport de forțe internaționale.
Condițiile interne și deciziile politice
Expertul critică deciziile politice arbitrare și cheltuielile excesive din fonduri publice, precum cele alocate pentru sprijinul în conflictul din Ucraina. El accentuează că, în actualul context politic și social, România nu dispune de o claritate în privința finanțării și nu are o strategie clară de dezvoltare energetică, ceea ce compromite șansele de a realiza independența.
Definirea corectă a independenței energetice
Dumitru Chisăliță evidențiază că conceptul de independență energetică trebuie reformulat. Acesta nu se referă doar la excedentele anuale sau la raportul dintre exporturi și importuri, ci la capacitatea de a asigura, în mod continuu și sigur, aprovizionarea energetică pentru populație și economie, indiferent de condiții externe sau de volatilitatea pieței. În viziunea sa, un adevărat stat independent energetic trebuie să poată face față vârfului de consum în perioade de criză fără a depinde de ajutorul extern.
Realitatea actuală și contrazicerea dezideratului
România continuă să fie dependentă de importuri în proporție de 77% pentru petrol și produse petroliere și importă gaze naturale pentru echilibrarea cererii interne. Implicit, țara nu poate atinge independența energetică totală în contextul actual, iar acest lucru este valabil și în anii viitori.
În opinia experților, noțiunea de independență energetică trebuie înțeleasă în sensul de autonomie continuă, care implică gestionarea echilibrată și permanentă a resurselor, pentru a asigura stabilitatea energetică, chiar și în condiții de criză sau volatilitate mondială.
Lasă un răspuns