**650.000 de oameni coasigurați la sănătate, ținuți în stare de precaritate de decizii politice, în timp ce sistemul public de sănătate suferă schimbări majore**
Odată cu adoptarea Legii 141 din 2025, sistemul de finanțare a asigurărilor sociale de sănătate din România a trecut prin cele mai ample reforme din ultimii 27 de ani. Aceasta a avut impact direct asupra a circa 650.000 de coasigurați, mulți dintre aceștia fiind menținuți într-un statut de vulnerabilitate premeditat, relatează sursele din domeniul financiar și social.
Contextul și modificările legislative
Legea 141/2025 a adus cele mai semnificative schimbări în modul de funcționare al sistemului, în special în ceea ce privește finanțarea. Sistemul de asigurări sociale de sănătate se finanțează în prezent în mare măsură din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Sursă de venituri pentru Fondul Sănătății
Veniturile FNUASS provin din trei surse principale:
– Contribuțiile plătite de salariați, reținute direct de la angajatori, indiferent de numărul de contracte de muncă. Aceste contribuții sunt virate lunar la ANAF și apoi transferate în Fond.
– Taxa clawback, plătită de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor.
– Subvențiile acordate de la bugetul de stat.
Impactul asupra populației supra-coasigurate
Conform specialiștilor în finanțarea sistemului, o categorie semnificativă, estimată la 650.000 de persoane până în septembrie 2025, a fost ținută în stare de dependență de asigurarea de sănătate, fiind coasigurați în mod deliberat de către politicieni. Aceste persoane, adesea persoane vârstnice, bolnave sau cu venituri mici, nu au fost încurajate să-și schimbe statutul social sau profesional, fiind menținute în condiții de vulnerabilitate.
Politicile decise și consecințele sociale
Specialiștii afirmă că, prin aceste politici, decidenții politici au ales să mențină oameni în proximitatea sărăciei și a bolii, într-un mod conceptual și instituțional controlat, pentru a evita destabilizarea socială. În opinia criticilor, aceste decizii au fost motivate și de interese electorale, încă din anii precedenți, și nu de preocuparea pentru bunăstarea socială.
De-a lungul anilor, aceste persoane au fost manipulate într-un statut de dependență, fiind crescute în convingerea că nu pot ieși din spirala vulnerabilității, chiar dacă unii dintre ele își doresc acest lucru. Incapacitatea de a-și schimba situația a fost, conform vocii critice, o consecință a unei politici de tăcere și lipsei de informații, chiar și din partea unor foști președinți ai CNAS.
Responsabilitatea decidenților și critica morală
Analiza evidențiază faptul că, de-a lungul timpului, politicienii și conducătorii sistemului au fost conștienți de această situație, dar nu au luat măsuri concrete pentru a o remedia. În schimb, au preferat să păstreze statu quo-ul, menținând aceste categorii în stare de precaritate, evitând astfel confruntarea cu costurile unei reforme reale și durabile.
Expertul Cristina Șomănescu subliniază că, odată cu eliminarea oficială a categoriei de coasigurat, această categorie a fost lăsată să decayă în neputință, fapt care ridică întrebări despre moralitatea deciziilor legislative și administrative.
Situație financiară și surse de finanțare
Pentru perioada până în septembrie 2025, Fondul Sănătății a fost alimentat preponderent din contribuțiile fiscale (CASS) ale salariaților și din taxele plătite de deținătorii de medicamente. Subvențiile de la stat au completat veniturile, însă aceste surse sunt considerate insuficiente pentru asigurarea unei funcționări optime a sistemului.
În plus, eliminarea categoriei de coasigurat a fost considerată de către mulți ca o măsură rațională, având în vedere că beneficiile unei astfel de categorii erau cumpănite cu agravarea inegalităților și vulnerabilităților sociale.
Reacția mediului profesional și întrebările retorice
Specialiști din domeniu acuză lipsa de implicare a fostelor autorități și a președinților CNAS în discuții publice pe subiect, sub motivul fricii de reacții dure sau de insulte. Întrebat despre această tăcere, unii experți consideră că a fost o alegere deliberată, menită să evite exponerea greșelilor sistemice.
Concluzia critică este că, din cauza acestei abordări, o categorie semnificativă de oameni a trăit ani de zile în condiții de precaritate, fără posibilitatea de a răsturna statutul impus și fără sprijinul decidenților pentru o ieșire din această situație.
**Fără intervenție, aceste persoane rămân sub semnul întrebării, iar responsabilitatea decidenților continuă să fie un subiect de reflecție profundă.**
Lasă un răspuns