Cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins au identificat, într-un studiu recent publicat în *Nature Communications*, un grup de neuroni vechi din punct de vedere evolutiv care joacă un rol major în atenția spațială selectivă. Studiul, realizat pe șoareci, indică faptul că aceste celule contribuie la capacitatea de a concentra atenția asupra unui stimul specific, ignorând factorii distragători din mediul înconjurător.

Experimente pe șoareci și implicarea neuronilor vechi

Experimentul a demonstrat că neuronii din grupul numit complexul inhibitor parabigeminal-tegmental lateral (PLTi), localizați în trunchiul cerebral, sunt cruciali pentru filtrarea stimulilor din spațiu. În timpul testelor, dezactivarea acestor neuroni a făcut ca șoarecii să devină extrem de ușor de distrus și să nu poată ignora stimulii perturbatori.

Rolul și caracteristicile neuronilor PLTi

Neuronii din acest grup sunt parte a unei rețele conservate de-a lungul evoluției, fiind prezenți atât la păsări, pești, cât și la mamifere. Aceștia exercită un control inhibator asupra altor zone neuronale implicate în atenție, facilitând focusarea asupra unui obiect sau a unei zone din mediu.

Rezultate și implicații pentru tulburări de atenție

După reactivarea neuronilor, animalele au reușit din nou să ignore distragerile, inclusiv cele intens fericite. Concluzia cercetătorilor este că acest mecanism vechi ar putea avea un rol esențial în modul în care ființele selectează informațiile relevante din mulțimea de stimuli.

Semnificații comparate cu sistemele umane

Deși cercetarea a fost realizată pe șoareci, având în vedere comunitatea evolutivă, există posibilitatea ca structuri similare să funcționeze și la oameni. Totuși, creierele mamiferelor, inclusiv cele umane, prezintă diferențe între structuri și funcții, fapt ce necesită o cercetare suplimentară pentru confirmare.

Concluzii și direcții viitoare

Studiul sugerează că un mecanism foarte vechi, conservat în evoluție, are un rol central în controlul atenției spațiale selectiv. Noile rezultate deschid perspective pentru cercetări ulterioare asupra modului în care aceste circuite neuronale se implică în tulburări ale atenției, precum ADHD sau schizofrenia.