Patru sisteme de stele din apropierea Pământului, fiecare compus dintr-o stea pitică roșie și o pitică albă ascunsă, au fost descoperite recent. Noile observații au evidențiat faptul că aceste pitice albe nu sunt vizibile în lumina vizibilă, fiind ascunse în spatele stelelor roșii, dar pot fi detectate prin analizarea oscilațiilor radiale ale sistemelor.

Descoperirea și semnificația sa

Astrofizicienii au identificat aceste patru sisteme prin analiza oscilațiilor lor radiale, semnalate de mișcările ușoare ale stelelor vizibile. În cazul celor patru sisteme, oscilația indică prezența unor pitice albe ascunse, care orbitează alături de stelele roșii. Această metodă de detectare a fost nevoie pentru că, în lumina vizibilă, piticele albe sunt invizibile din cauza luminii dominate a piticelor roșii.

Metodele folosite pentru confirmare

Echipa de cercetare a folosit date spectrografice din ultraviolete, obținute cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble. Piticele albe sunt mai relativ ușor de observat în spectrul ultraviolet, însă prezența și activitatea eruptivă a piticelor roșii complică diferențierea semnalelor.

Pentru a depista cu exactitate semnalele, cercetătorii au dezvoltat metode speciale de calibrare, care au permis potrivirea datelor ultraviolete cu oscilațiile radiale detectate. Această analiză a confirmat oficial că toate cele patru sisteme conțin pitice albe ascunse.

Detalii despre sistemele descoperite

Unul dintre aceste sisteme, G 203-47, se află la 25 de ani-lumină de Pământ. Chiar dacă a fost detectat inițial oscilația sa radială, identificarea piticei albe a durat 27 de ani. Acest sistem este acum considerat a fi cea mai apropiată pitică albă de Soare, ocupând poziția a noua pe această listă.

Sistemul G 203-47 are o mecanică diferită față de alte sisteme binare similare. Pitica roșie orbitează în jurul piticii albe la fiecare 14,9 zile, însă are nevoie de peste 100 de zile pentru a-și finaliza o rotație completă. Aceasta reprezintă o anomalie, deoarece, în mod obișnuit, cele două stele care orbitează una în jurul celeilalte se sincronizează prin rotație, precum cazul Lunii în raport cu Pământul.

Rotația neobișnuită a piticei roșii

Observațiile indică faptul că pitica roșie din G 203-47 se rotește mult mai lent decât ar fi de așteptat pentru o pereche binară. Această rotație nesincronizată sugerează diferențe în trecutul evolutiv al sistemului, eventual datorită unor interacțiuni mai lungi și intense în fazele inițiale.

Unele sisteme asemănătoare ar fi putut experimenta astfel de interacțiuni, iar altele nu, rezultând în diferite configuri de rotație. Această particularitate face ca G 203-47 să fie un caz neobișnuit printre perechile de stele binare formate din pitice albe și pitice roșii.

Impactul descoperirii asupra catalogului de sisteme stelare

Aceste patru descoperiri au permis astronomilor să revizuiască recensământul piticelor albe în raza de 65 de ani-lumină de aici. Modelele teoretice estimau existența a patru până la cinci astfel de sisteme în această regiune, iar cercetătorii au identificat exact patru, confirmând aceste estimări.

Pentru un sistem, identificate în urmă cu 27 de ani, s-a dovedit că ascundea o pitică albă, poziționată la doar 25 de ani-lumină de Pământ.

Această cercetare demonstrează că, chiar și în vecinătatea apropiată, pot exista sisteme celeste dificil de detectat în lumina vizibilă, fiind necesare metode avansate pentru identificare.