Premierul bulgar Rumen Radev a afirmat, în finalul săptămânii, că este pregătit să se opună formal noului pachet european de sancțiuni vizând Rusia, susținând că are obligația de a proteja interesul național al Bulgariei.

Săncțiunile europene și condițiile Sofiei

Bulgaria condiționează sprijinul pentru adoptarea noilor sancțiuni de eliminarea a doi lideri: Patriarhul Chiril, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, și miliardarul Vagit Alekperov, fondatorul grupului petrolier Lukoil. Guvernul a transmis că nu susține personal pe Patriarhul Chiril, ci instituția pe care o conduce, invocând legăturile istorice și religioase dintre Bulgaria și Rusia. Bulgaria se opune extinderii conflictului politic în sfera religioasă.

Patriarhul Chiril este vizat de eventuale sancțiuni precum interdicția de a intra în Uniunea Europeană și înghețarea activelor pe teritoriul blocului comunitar. În 2022, UE a încercat să-l sancționeze, însă măsura a fost blocată în ultima clipă de guvernul condus de Viktor Orbán.

Impactul asupra grupului Lukoil și economiile Bulgariei

Pentru Alekperov, argumentele Bulgariei sunt de natură economică. Grupul Lukoil controlează rafinăria Neftochim Burgas, fiind singura rafinărie din țară, criticală pentru aprovizionarea cu carburanți. În noiembrie 2025, statul bulgar a numit un administrator special la rafinărie, după sancțiunile americane împotriva Lukoil care au suspendat operațiunile.

Potrivit Euronews, Lukoil ar fi formulat pretenții de aproximativ trei miliarde de euro pentru controlul asupra activelor din Bulgaria. Radev a susținut că includerea lui Alekperov în lista UE ar putea compromite negocierile și ar fi o decizie “care ar echivala cu auto-sabotaj pentru Bulgaria”.

Rafinăria din Burgas întâmpină dificultăți în achiziționarea petrolului, deoarece instalațiile au fost construite pentru procesarea țițeiului rusesc Urals. Folosirea unor sortimente mai grele a dus la uzură accelerată și creșterea costurilor, relațiile commerciale fiind afectate de retragerea operatorului din cauza sancțiunilor și litigiilor, inclusiv a pretențiilor formulate de Lukoil.

Reacții internaționale și pozițiile statelor

Italia a exprimat rezerve în privința sancționării Patriarhului Chiril, dorind continuarea discuțiilor înainte de o decizie finală. Roma se teme de precedentul periclitării relației cu o conducere a unei principale Biserici creștine, deși nu a specificat explicit că ar folosi dreptul de veto.

Comisia Europeană a propus cel de-al 21-lea pachet de sancțiuni pe 9 iunie. Măsurile includ restricții privind veniturile din energie ale Rusiei, sectorul financiar, piața criptomonedelor, exporturi tehnologice pentru industria militară, precum și restricții pentru importurile de pește. În plus, se propune restricționarea intrării în UE a foștilor combatanți ruși implicați în invazia Ucrainei.

Perioada până pe 15 iulie a fost stabilită pentru consens, în caz contrar plafonul de preț pentru petrolul rusesc urmează să fie recalculat automat. Creșterea recentă a prețului petrolului Urals ar putea duce la majorarea plafonului, ceea ce ar putea să favorizeze sursele de venit ale Rusiei. Pentru a evita acest scenariu, Comisia a propus menținerea unui plafon fix de 44 de dolari pe baril până în ianuarie 2027.

Rolul liderilor europeni și blocajele potențiale

Timp de mai mulți ani, Viktor Orbán a fost liderul european care a frecvent blocat sancțiunile împotriva Rusiei sau sprijinul pentru Ucraina. După pierderea puterii de către Orbán, noul guvern maghiar, condus de Péter Magyar, a adoptat poziții mai cooperante, inclusiv în privința sancțiunilor împotriva Patriarhului Chiril, aliniate cu atingerea acordurilor europene.

Rumen Radev, fost președinte și actual premier, este caracterizat de Reuters drept eurosceptic, cunoscut pentru pozițiile favorabile relațiilor cu Moscova și opoziția față de ajutorul militar pentru Ucraina. Aceste opinii îl pun în centrul discuției legate de blocajele posibile în adoptarea sancțiunilor.

Din cele 27 de state membre ale UE, sancțiunile necesită unanimitate pentru a fi implementate. În trecut, Ungaria a folosit veto de 21 de ori, iar Polonia de șapte ori, uneori și România și Bulgaria activând regula unanimității în diferite dosare.

Analiștii relevă că orice modificare a regulilor ar putea fi blocată de aceste state care văd dreptul de veto ca pe o garanție a influenței lor. Discuțiile privind limitarea sau eliminarea unanimității rămân deschise, însă orice schimbare pare dificilă în contextul actual.