Prim-ministrul britanic Rishi Sunak a solicitat oficial regelui Charles al III-lea dizolvarea Parlamentului și a anunțat organizarea alegerilor legislative pe data de 4 iulie 2024. Această decizie marchează o schimbare majoră după 14 ani de guvernare conservatoare și reprezintă prima rundă electorală de după Brexit și după moartea reginei Elizabeth a II-a. La scrutin, Partidul Conservator a pierdut puterea, în locul său câștigând Partidul Laburist, condus de Keir Starmer, care a obținut 411 locuri în Parlament, record din 2001.
Contextul politic înainte de alegeri
Partidul Conservator, aflat la guvernare de aproape 14 ani, a înregistrat pierderi semnificative, fiind înlocuit de Laburisti. După alegeri, Keir Starmer a devenit primul premier laburist după această perioadă. Însă, popularitatea sa a început să scadă rapid, fiind criticat de susținători și partide de opoziție pentru mai multe decizii și poziționări politice.
Rezultatele și criticile aduse lui Starmer
Starmer a câștigat alegerile cu un scor record pentru Partidul Laburist, însă de la începutul mandatului, a avut parte de o scădere abruptă a încrederii publice. În noiembrie 2025, sondajul Ipsos indica o rată de aprobare de -46%, fiind cel mai redus nivel pentru un premier din 1977. În același timp, scaderea popularității a fost alimentată de scandaluri și măsuri controversate, incluzând creșteri de taxe, politici dure privind migranții, refuzul de a implementa taxa pe bogăție, sprijinul pentru Israel în conflictul din Fâșia Gaza, precum și conflicte cu sindicatele.
O decizie criticată a fost numirea lui Peter Mandelson, fost lord și secretar de Stat, drept ambasador în SUA. În septembrie 2025, după mediatizarea scandalului legăturilor sale cu Jeffrey Epstein, Mandelson a fost demis de Starmer. În februarie 2026, șeful de cabinet, Morgan McSweeney, și-a asumat responsabilitatea pentru această numire, demisionând ulterior din funcție.
Criza din interiorul Partidului Laburist
Rezultatele slabe la alegerile locale din 2025 și 2026, în care partidul Reform, condus de Nigel Farage, a obținut primul loc, au agravat criza de leadership. În mai 2026, mai mulți oficiali, inclusiv Wes Streeting, Jess Phillips, Alex Davies-Jones și Mialte Fahnbulleh, au demisionat, cerând în mod direct plecarea lui Starmer. Demonstrând criza de încredere, liderul opoziției a fost considerat deopotrivă de opoziție și de electorat drept ultimul vinovat pentru situația actuală.
Procesele de succesiune și posibili candidați
În eventualitatea în care Starmer va demisiona, listele de potențiali înlocuitori includ figuri precum Andy Burnham, primar al comitatului Greater Manchester, alături de politicieni precum Al Carns, fost ofițer din Marina Regală, David Lammy, vicepremier și secretar de stat pentru Justiție, Shabana Mahmood, secretară de Interne, Wes Streeting, fost secretar pentru Sănătate, Ed Miliband, secretar pentru Securitatea Energetică, și Angela Rayner, vicepremier și fost secretar pentru Locuințe.
Scenario pentru alegeri anticipate
Dacă opoziția nu va corespunde cu un candidat acceptabil pentru funcția de prim-ministru, regele Charles al III-lea poate decide dizolvarea Parlamentului pentru organizarea de alegeri anticipate. Conform sondajelor, Partidul Laburist ar putea să obțină cel mai mare număr de mandate, în condițiile unei popularități de circa 21%, având în vedere 403 de locuri în legislativ. La polul opus, Partidul Conservator are numai 116 parlamentari și o cotă de încredere de 19%. Partidul Reform, condus de Nigel Farage, care are 8 parlamentari, deține 30% în sondaje și este considerat un potențial factor de influență. Partidele mai mici, precum Liberal Democrat și Verde, și-au păstrat pozițiile, cu 72, respectiv 5 mandate, dar într-un context de instabilitate accentuată.
Rezultatele alegerilor anticipate vor putea decide soarta actualei crize politice din Regatul Unit, în condițiile unei situații politice încă instabile și a scăderii semnificative a încrederii în liderii actuali.
Sursa foto: Profimedia.
Lasă un răspuns