Click Stiri

Oamenirea a traversat o perioadă de patru decenii în care obezitatea a fost considerată o epidemie globală, având consecințe majore asupra sănătății publice. Recent, o cercetare publicată în revista Nature aduce o perspectivă nouă asupra acestei tendințe, indicând încetiniri sau inversări ale creșterii prevalenței obezității în unele regiuni ale lumii, în special în țările dezvoltate. În același timp, creșterea accelerează în continuare în țările sărace, evidențiind un decalaj între regiunile bogate și cele cu venituri mici sau medii.

Studiu privind traiectoria globală a obezității

Studiul s-a bazat pe analiza datelor a peste 232 de milioane de persoane din 200 de țări între 1980 și 2024. În această perioadă, prevalența obezității a evoluat diferit în funcție de regiune și nivelul de dezvoltare economică. La începutul anilor ’80, rata obezității a crescut inițial în țările bogate și apoi s-a răspândit treptat la nivel global, cu diferențe mari între state.

Până în anii ’90, unele țări europene precum Danemarca, Islanda, Elveția, Belgia și Germania au reușit să încetinească ritmul de creștere al obezității la copii. Între 2000 și 2024, în mai multe state, prevalența obezității infantile a stagnat sau a început să scadă, în special în Europa Occidentală și Japonia. În schimb, în țările anglo-saxone precum Statele Unite și Noua Zeelandă, nivelurile de obezitate au rămas ridicate, între 25% și 43% la adulți.

În privința adulților, tendințele similare au fost observate, dar aceste rezultate nu sunt uniforme. Spre exemplu, în Spania și Italia, ritmul de creștere al obezității a devenit negativ în anumite zone, ceea ce indică o scădere relativă a prevalenței.

Inversarea tendinței în țările bogate și inegalitățile globale

Analiza relevă că în statele cu venituri mari, creșterea în rândul copiilor și adulților s-a temperat sau s-a inversat în ultimii ani. În Europa Occidentală și Japonia, prevalența obezității la copii variază între 4% și 15%, iar la adulți între 11% și 23%. În alte țări precum Statele Unite sau Noua Zeelandă, aceste procente sunt mult mai ridicate, între 25% și 43% pentru adulți și între 7% și 23% pentru copii.

Cu toate acestea, înregistrările din Finlanda, Norvegia și Belgia arată că în unele cazuri creșterea nu s-a oprit în ultimii 45 de ani. Pe de altă parte, în multe țări mai sărace, prevalența obezității continuă să crească, uneori accelerat. În 2024, ritmul de creștere a fost cel mai mare din istorie în 84 de țări pentru femei și în 109 pentru bărbați, majoritatea fiind state cu venituri mici sau medii.

Se accentuează diviziunile între statele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, aceste ultimea înregistrând cele mai rapide creșteri, alimentate de globalizare și schimbări în stilul de viață. În Africa de Est, de exemplu, nivelurile de obezitate sunt încă sub 5% în Etiopia și Rwanda, în timp ce în Europa Centrală sau America Latină, acestea variază între 30% și 40%. În aceste regiuni, creșterea rămâne un fenomen în plină desfășurare.

În America de Sud, tendința de creștere este vizibilă, cu procentaje de obezitate în creștere accentuată. În Peru, 19% dintre băieți erau obezi în 2024, în timp ce în Chile, 26% dintre fete și 31% dintre băieți suferă de obezitate, iar prevalența la adulți atinge 47% la femei și 35% la bărbați. În Mexic, un din trei bărbați și 42% dintre femei sunt obezi, iar în Jamaica, Puerto Rico și Bahamas, peste jumătate dintre femei au exces de greutate.

Factorii influențatori și perspectivele viitoare

Autorii studiului subliniază că explicațiile clasice – alimentația și activitatea fizică – nu sunt suficiente pentru a explica diferențele de evoluție. Privind în detaliu, influența factorilor sociali, economici și culturali, precum percepția asupra imaginii corporale și nivelul educației, joacă un rol major în alegerea alimentelor și participarea la activități sportive.

Perioada de introducere a medicamentelor anti-obezitate, precum Ozempic, coincide cu timpul analizat în studiu, dar autorii consideră că aceste tratamente pot avea un impact în evoluție, dacă devin mai accesibile și sunt utilizate pe scară largă. În condițiile în care costurile ridicate ar putea accentua inegalitățile, efectul real asupra prevalenței globale rămâne de evaluat.

Rezultatele sugerează că în unele țări dezvoltate, încetinirea sau chiar inversarea creșterii obezității ar putea indica începutul unei etape de scădere. Conform teoriei „tranziției obezității,” această etapă începe în rândul femeilor din mediul urban și se extinde apoi la alte grupuri sociale, inclusiv la populațiile cu venituri mai mici.

Studiul evidențiază complexitatea și diversitatea evoluției epidemiei de obezitate la nivel mondial, precum și necesitatea unor politici și intervenții adaptate specificului fiecărei regiuni.