România și alte state europene caută soluții pentru a contracara dependența de arme de lungă rază de acțiune ale NATO, în contextul accentuării tensiunilor cu Rusia. În timp ce SUA planifică desfășurarea unor rachete cu capacități de lovire la peste 1.000 de kilometri, Europa încearcă să dezvolte propriile sisteme strategice.
Armament avansat pentru descurajare în NATO
Planul încheiat în timpul administrației Biden prevede introducerea în Europa a rachetelor Tomahawk și a sistemelor hipersonice Dark Eagle. Aceste arme ar permite NATO să atace baze militare, silozuri de rachete sau infrastructură strategică situată în interiorul Rusiei. Potrivit surselor, aceste capacități sunt considerate esențiale pentru descurajare.
Rolul sistemelor de armament în strategie
Experții în securitate afirmă că aceste sisteme de tip deep strike (DPS) oferă posibilitatea de a amenința infrastructura critică adversară, de a răspunde convențional fără escaladare nucleară și de a neutraliza ținte strategice înainte ca acestea să devină active. Aceste abilități sunt considerate strategice pentru blocul occidental în cazul unui conflict cu Rusia.
De ce europenii nu au dezvoltat arme de lungă rază
Statele europene membre NATO au evitat până acum dezvoltarea armamentului de lungă rază pentru a nu încălca Tratatul INF, semnat în anii ’80. În prezent, Germania și Spania dețin rachete Taurus, iar Franța și Marea Britanie folosesc rachete Scalp și Storm Shadow cu o rază de aproximativ 500 de km, lansate din aer. Aceste arme depind de superioritatea aeriană pentru a fi folosite eficient împotriva Rusiei.
Capabilități maritime și limitări
Franța și Marea Britanie dispun și de rachete cu rază lungă lansate de submarine, precum Tomahawk și MdCN. Cu toate acestea, acestea sunt limitate numeric și nu pot acoperi nevoile defensive ale întregului continent european.
Inițiative pentru dezvoltarea armamentului european
În 2024, Germania, Franța, Polonia și Italia au lansat programul Elsa, destinat creării unei noi generații de rachete cu rază lungă de acțiune. Ulterior, Marea Britanie și Suedia s-au alăturat acestei inițiative. Majoritatea proiectelor sunt încă în faze incipiente, fiind așteptate rezultate concrete după 2030.
Soluții temporare și colaborări în Europa
Experții sugerează că Europa trebuie să găsească rapid soluții temporare pentru acoperirea deficitului de armament de lungă rază. O variantă analizată este adaptarea rachetei MdCN franțuzești pentru lansare terestră. În paralel, companii europene, precum Destinus, manufacturează mii de rachete de croazieră anual, unele fiind utilizate pe frontul din Ucraina.
Participarea Ucrainei în dezvoltarea tehnologiilor de atac
Germania planifică colaborări cu Ucraina pentru dezvoltarea unor noi tehnologii de atac la distanță. Ucraina a dezvoltat sisteme de lovire la peste 3.000 km, printre care și racheta Flamingo, utilizată pentru lansări de peste hotare.
România nu are capacități de rachete de lungă rază, urmând să se bazeze pe alianța NATO pentru apărare și descurajare. Între timp, statele europene și-au intensificat eforturile pentru dezvoltarea propriilor sisteme strategice în contextul tensiunilor regionale.
Lasă un răspuns