România trebuie să gestioneze creșterea consumului electric estival și modernizarea infrastructurii de termoficare pentru a face față noii crize energetice și urbanistice. Soluțiile propuse implică trecerea la sisteme de încălzire și răcire mai eficiente și dezvoltarea unor rețele moderne de distribuție a energiei.

Canicula determină un vârf de consum electric, în special din cauza aparatelor de aer condiționat. În zilele cu 7 zile de temperaturi ridicate, un apartament de 70 m² poate consuma între 50 și 130 kWh suplimentar, iar orașele resimt presiunea acestui consum suplimentar, care poate ajunge la sute de MWh.

România dispune de peste 4.380 km de rețele de termoficare și aproximativ 1,05 milioane de clienți. Cu toate acestea, sistemul este afectat de pierderi, investiții insuficiente și dependență de subvenții. Reabilitarea continuă a infrastructurii are rezultate limitate din cauza unui concept depășit.

Pentru un apartament de 70 m² în sudul României, costurile combustibilului de încălzire și răcire pot fi estimate astfel: 6.000 kWh pentru încălzire și 1.200 kWh pentru răcire anual. În zilele de caniculă, consumul de frig variază între 200 și 350 kWh.

Prețul gazului casnic este de 0,31 lei/kWh, plafon extins până în 2027. Electricitatea medie costă 1,3 lei/kWh.

Sistemele de termoficare de generația a IV-a (4GDH) funcționează la temperaturi reduse, între 50 și 70°C, reducând pierderile și crescând eficiența. Rețelele de generație a V-a (5GDHC) funcționează la temperaturi de 10-30°C, folosind pompe de căldură pentru a asigura încălzirea, răcirea și apă caldă menajeră.

În cazul trigenerării, sistemul produce simultan energie electrică, termică și frigorifică, uscând posibilitatea de a recupera căldura reziduală pentru încălzire și răcire, inclusiv în sezonul cald, prin utilizarea unui chiller cu absorbție.

Deși aerul condiționat individual pare rentabil la apartament, la nivel de oraș aceste aparate cresc vârful de consum, suprasolicită rețeaua și sporesc insula de căldură urbană. Soluția „fiecare cu AC-ul lui” este ineficientă și agravează problemele de mediu și de infrastructură.

Romania preconizează o creștere a consumului electric de la 50 TWh în prezent la circa 64 TWh până în 2030, o majorare de aproximativ 38%. Dacă această creștere va fi haotică, cu utilizare masivă a aparatelor individuale, rețelele vor fi supuse unor presiuni considerabile.

Pentru gestionarea eficientă, este necesar ca orașele să adopte sisteme centralizate și moderne, evitând soluțiile discrete și ineficiente.

Bucureștiul trebuie să își modernizeze rețeaua de termoficare, adaptând magistralele și înlocuindu-le cu cele compatibile cu tehnologia 5G, reducând temperaturile de distribuție și dezvoltând sisteme de răcire centralizată, utilizând pompe de căldură pe apă uzată sau lacuri. Stocarea termică pentru vârfuri de consum reprezintă o soluție esențială.

Cluj-Napoca, cu dezvoltări imobiliare noi și densitate bună, trebuie să elimine centralele individuale pe gaz în noile proiecte și să implice pe scară largă pompe de căldură și răcire centralizată pentru toate tipurile de clădiri, în special în zonele publice și birouri.

Timișoara, caracterizată de veri calde, are potențial pentru trigenerare, fiind indicată dezvoltarea de rețele de răcire urbană și sisteme de trigenerare pentru spitale, campusuri și industrie ușoară, cu stocare de frig pentru orele de vârf.

România trebuie să renunțe la autorizarea de cartiere mari cu centrale individuale și AC-uri split. Este nevoie de analize pentru rețele de joasă temperatură în proiectele mari și de finanțarea a cel puțin 10 proiecte pilot de district heating și cooling în orașe mari.

Se recomandă trecerea la termoficare de joasă temperatură, care să includă și răcire, precum și implementarea de soluții integrate de stocare termică și electrică. Această abordare prevede combinarea răcirii urbane cu soluții de stocare și tehnologii de generație nouă pentru a privi economia energetică ca pe un sistem integrat, nu ca pe soluții individuale pentru fiecare clădire.

Aerul condiționat individual devine suficient numai pentru confortul apartamentului, în timp ce răcirea urbană abordează problemele mai ample ale orașului.