Un blocaj asupra Strâmtorii Taiwan, comparabil cu situația din Strâmtoarea Ormuz, riscă să genereze o nouă criză energetică mondială, cu efecte devastatoare pentru regiune și pentru economia globală. În contextul vizitei lui Vladimir Putin în China și reluării discuțiilor despre înlocuirea rutei din Ormuz, expertul în energie Cosmin Păcuraru avertizează asupra scenariilor extreme din cauza dependenței massive a Taiwanului de importurile maritime de energie.
Reconfigurarea influenței globale în contextul BRICS
China și-a consolidat poziția în cadrul alianței BRICS, devenind principalul motor economic și diplomatic. Rusia, aflată în proces de vulnerabilizare, și-a redus influența în relațiile internaționale, în timp ce Beijingul păstrează relații pragmatice atât cu Moscova, cât și cu Statele Unite. În 2024, comerțul bilateral între China și Rusia s-a apropiat de 245 de miliarde de dolari, în condițiile în care Rusia depinde considerabil de China pentru exporturile energetice.
Relatia energetică asimetrică dintre China și Rusia
China a devenit cel mai mare cumpărător de petrol rusesc, acoperind aproximativ 48–51% din exporturile de țiței ale Rusiei. În anumite luni din 2026, importurile chineze au atins recorduri de peste 2 milioane de barili pe zi. Rusia realizează livrări rapide și cu discounturi importante, însă China beneficiază și de alți furnizori din Golf, menținând astfel o diversificare a surselor. În privința gazelor, conducta Power of Siberia 1 a atins în 2025 capacitatea maximă, de 39 miliarde de metri cubi.
Proiectul Power of Siberia 2, în discuție, ar putea dubla capacitatea totală de livrări către China, fiind încă în faza de negocieri și pregătire pentru construcție, ce ar putea începe în 2026 și să fie finalizată în 2030–2031. Între timp, Beijingul profită de prețurile scăzute obținute de Rusia și menține o relație de presiune asupra termenilor contractuali de importuri energetice.
Impactul asupra securității energetice și relațiilor geopolitice
China controlează o pondere semnificativă în exporturile ruse de cărbune, acoperind circa 40%. Dependența Rusiei de veniturile din energie pentru bugetul de război face ca Beijingul să poată dicta prețuri și condiții de cumpărare, folosind pe termen lung această influență pentru a-și asigura aprovizionarea energetică.
Expertul Cosmin Păcuraru subliniază că Rusia, din cauza sancțiunilor și pierderii accesului la piețele europene, devine chiar mai dependentă de China. Aceasta, la rândul său, își păstrează libertatea de a negocia și de a diversifica sursele de energie, în timp ce își continuă procesul de tranziție verde.
BRICS, o platformă de contrabalansare a Occidentului
Deși nu oficial o platformă energetică, BRICS devine tot mai importantă în promovarea securității energetice, prin cooperare, reducerea vulnerabilităților și prevenirea blocajelor maritime precum cele din Ormuz. Liderii acestor state încearcă să consolideze lanțuri de aprovizionare interne și să reducă dependența față de sistemul occidental de plăți și finanțare.
Rezervele de minerale critice pentru industria electrică, precum litiu, cobalt și pământuri rare, sunt deținte în proporție majoritară de membre ale BRICS, ceea ce îi permite acestei alianțe să joace un rol tot mai semnificativ în economia mondială.
De-dolarizarea și provocările pentru SUA
Statele Unite sunt afectate demigrația către plățile în monede naționale ale BRICS, reducând dependența de dolar și sistemul SWIFT. Crearea New Development Bank, finanțând proiecte energetice, reflectă această tendință. BRICS promovează, în discurs, critica sancțiunilor occidentale și susține o „tranziție echitabilă” în sectorul energetic.
Președinția Indiei, începând cu 2026, pune accent pe reziliență și sustenabilitate, accentuând diferențele de interese între membre. Rusia, Iranul și Emiratele continuă să fie mari exportatori, în timp ce China și India rămân importatori majori.
Posibile scenarii de criză energetică
O blocadă asupra Strâmtorii Taiwan sau un conflict regional major ar putea declanșa o criză energetică severă, depășind pericolul din Ormuz. Taiwanul depinde în proporție de peste 95-97% de importuri maritime de energie, iar o blocare a traficului în Strâmtoarea Taiwan ar putea duce la întreruperi masive ale livrărilor de LNG, culminând cu o criză de gaze și energie.
Perturbarea rutelor energetice ar provoca creșteri explozive ale prețurilor, inflație și recesiune globală, afectând în special Asia de Est. Pentru Europa, închiderea în 1-3 luni a Strâmtorii Ormuz ar însemna deficit critic de gaze și riscuri majore pentru stocurile de energie.
Impactul asupra lanțurilor de aprovizionare și economiei globale
Taiwan produce peste 60% din cipurile avansate, iar perturbarea acestei zone ar duce la un șoc global în electronică, auto și tehnologie AI. Creșterile de preț la energie și scumpirea transporturilor ar alimenta o criză economică de amploare, cu efecte de domino la nivel mondial.
Specialistul avertizează că orice escaladare în zona Taiwanului ar expune vulnerabilitatea sistemelor energetice și lanțurilor de aprovizionare ale Europei și lumii. În acest context, rutele alternative, precum cele din Rusia, devin extrem de importante.
Aceasta este situația actuală a geopoliticii energetice, ilustrând fragilitatea echilibrului global în fața tensiunilor regionale și a noilor alianțe.
Lasă un răspuns