Duminica Floriilor reprezintă una dintre cele mai frumoase celebrații din perioada Postului Paștelui. Deși are și conotații melancolice, este o zi festivă, plină de tradiții și credințe populare. În tradiția locală, se marchează atât sâmbăta din ajun, cât și onomastica persoanelor cu nume de flori. Cum data sărbătorii variază în fiecare an, iată când are loc Floriile în anul 2026.
Sâmbăta și Duminica Floriilor sunt zile cu o încărcătură spirituală intensă. Însă, obiceiurile strămoșești depășesc semnificația religioasă a evenimentelor. Ramurile de salcie înmugurite sunt simbolurile acestor zile și au căpătat roluri magice în credința populară. Descoperă în continuare când cad Floriile în 2026.
Semnificația sărbătorii Floriilor
Duminica Floriilor marchează intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim. A fost singura ocazie în care Fiul lui Dumnezeu a acceptat să fie salutat drept împărat. Ramurile de salcie sunt simbolurile acestor zile, evocând cele de finic și măslin, cu care Mântuitorul a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim. Deoarece aceste plante sunt dificil de găsit în țara noastră, au fost înlocuite cu salcia, un arbore considerat sfânt în religie.
În timpurile antice, sărbătoarea era dedicată zeiței romane Flora. În tradiția românească, Floriile se celebrau inițial în două zile: sâmbăta Floriilor sau Moșii de Florii era o zi dedicată celor adormiți, neamului și pământului, în timp ce Duminica Floriilor sau Staurele Floriilor era ziua renașterii vegetației și a naturii. În prezent, sunt sărbătoriți toți cei cu nume de flori, deși anterior se omagia doar persoanele cu numele de Florin, Florina și derivatele lor.
Când se celebrează Floriile în anul 2026
Data sărbătorii Floriilor variază în funcție de data Paștelui și a Învierii Domnului Iisus Hristos. Ultima duminică a Postului Mare marchează intrarea lui Iisus în Ierusalim și deschiderea Săptămânii Patimilor. În 2026, Floriile vor fi sărbătorite pe 5 aprilie. Această zi este preambulul săptămânii care conduce către Învierea Lui și este perioadă de pregătire spirituală pentru credincioși.
Prima menționare documentară a sărbătorii de Florii apare în secolul al IV-lea, fiind relatată în predici scrise de Sfântul Episcop Epifanie. De asemenea, există descrieri ale sărbătoririi Floriilor la Ierusalim, inclusiv ritualurile de sfințire a ramurilor de salcie în biserici.
În Evul Mediu, această sărbătoare era numită și „duminica aspiranților” sau „a candidaților”, referindu-se la persoanele necăsătorite care solicitau botezul. Totodată, se mai numea și „duminica grațierilor”, fiind o zi în care se acordau indulgențe condamnaților.
În perioada bizantină, împărații și conducătorii ortodocși din est sărbătoreau Floriile cu solemnitate, iar în România, această celebrație îmbina semnificația religioasă cu tradițiile populare cu rădăcini în cultura traco-pontică.
Salcia – simbolul principal al sărbătorii
Se povestește că chiar Maica Domnului a binecuvântat salcia, atunci când aceasta s-a transformat într-o punte pentru a-i ajuta să treacă peste apele unui râu. De aici provine și tradiția de a celebra cu fast acest copac în Duminica Floriilor. În această zi, se sfințesc ramuri de salcie înmugurite, numite și mâțișori, care sunt împărțite credincioșilor pentru a fi plasate pe icoane, la uși și ferestre. Clericii le țin în mâini, însoțite de lumânări, simbolizând victoria vieții asupra morții.
Termenul de „mâțișor” desemnează, în tradiția românească, floarea salciei. Potrivit Evangheliei după Luca, Iisus, la intrarea în Ierusalim după învierea lui Lazăr, a fost întâmpinat cu ramuri verzi, în special finic. În țara noastră, fiind dificil de găsit finic, se folosesc ramuri de salcie.
În ajunul Floriilor, pălimarul, împreună cu credincioșii, aduce ramuri de salcie, care sunt sfințite de preot și distribuite credincioșilor. O parte din ele se păstrează în altar până la finalul liturghiei, iar restul se oferă celor care nu au reușit să-și ia. După slujbă, ramurile de salcie se așază acasă, lângă icoane sau alte locuri de reculegere.
Seces de dorințe și superstiții de Florii
Indiferent de data sărbătorii, oamenii păstrează obiceiuri pentru a-și împlini dorințele și a atrage norocul. În Sâmbăta Floriilor, se respectă anumite ritualuri precum ascunderea oglindirii sub un copac altoit sau punerea unei cămăși speciale pentru a fi purtată a doua zi, pentru a atrage frumusețea și sănătatea. La răsărit, razele soarelui încărcate cu magie vor aduce sănătate și frumusețe.
În Duminica Floriilor, se împodobesc mormintele și seagă mâțișori de salcie, iar credincioșii agață șnurul de mărțișor în copaci și își formulează dorințe. Se crede că mărturisind dorințele în această zi, acestea se vor împlini. De asemenea, legarea cu ramuri de salcie a mijlocului asigură ameliorarea durerilor. Este nevoie, ca pentru a avea noroc, sărbătoarea să fie respectată cu bucurie, iar spălarea capului în această zi se evită pentru a nu albi înainte de vreme. În tradiția sa, sașii obișnuiesc să planteze un pom de Florii.
Obiceiuri din Sâmbăta lui Lazăr
În ajunul Floriilor, numită și Sâmbăta lui Lazăr sau Lăzărelul, se încheie cele patruzeci de zile ale Postului Mare. În această zi, are loc o serie de ritualuri și obiceiuri tradiționale. În Vineri, se practică postul strict, pentru a evita arsurile. În această zi, fetele împodobesc rămurele de salcie și colindă pe la case, primind ouă roșii pentru încondeiat.
Se impart plăcinte săracilor în memoria lui Lazăr, considerat a fi murit poftind la mâncare și pomenit pentru sufletul său. Se spune că în această zi, sufletul celor decedați așteaptă la porțile raiului, iar cei vii pot face fapte bune pentru ei. În tradiție, nerespectarea ritualurilor din această zi duce la pistrui sau alte obstacole.
Sărbătoarea Floriilor și Sâmbăta lui Lazăr sunt profund legate de minunea învierii lui Lazăr din Betania, cunoscut drept Sfântul Lazăr sau Lazăr cel mort patru zile. Biserica ortodoxă îl prăznuiește în acest weekend, fiind unul dintre primii ucenici ai lui Iisus, înviat chiar înainte de intrarea în Ierusalim.
Conform Părintelui Thomas Hopko, miracolul învierii lui Lazăr reprezintă „culminarea” Evangheliei după Ioan și dovada clară a dumnezeirii lui Hristos. Este, de asemenea, evenimentul care a declanșat acțiunea ce a dus la prinderea și pătimirea Domnului.
Se apropie Săptămâna Patimilor
În urma învierii lui Lazăr, la patru zile după moarte, Iisus a fost întâmpinat ca Mesia, Împăratul lui Israel. În conformitate cu prooeniile Vechiului Testament, a intrat triumfător în Ierusalim, călare pe un măgar, însoțit de mulțimi cu ramuri de palmier și imnuri de laudă: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului!”. Văzând mulțimile și credința lor consolidată de învierea lui Lazăr, conducătorii religioși au încercat să-L detroneze și să-L elimine.
Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor creează legătura între perioada Postului Mare și Săptămâna Patimilor. La finalul acestei săptămâni, în cadrul liturghiei, se anunță încheierea celor patruzeci de zile de post și începutul ultimei faze înainte de Înviere. Aceste zile sunt unice și contrastează cu celelalte perioade ale anului bisericesc.
Sărbătoarea Sâmbetei lui Lazăr are caracter pascal, cu liturghii dedicate Învierii și vieții veșnice. Învierea lui Lazăr simbolizează, în miniatură, învierea universală a tuturor credincioșilor înainte de pătimirea și moartea lui Hristos. Este singura zi în an când cântările pascale se pot ține în afara Duminicii de Înviere.
Potrivit calendarului bisericesc, această zi este strâns legată de Intrarea Domnului în Ierusalim și de sărbătoarea Învierii. Învierea lui Lazăr prefigurează învierea generală, a tuturor, și este prilej de pomenire pentru cei adormiți, cu rugăciuni pentru odihna sufletelor în lumină și pace veșnică.
Lasă un răspuns