Strategia Națională de Securitate publicată vineri descrie viziunea lui Trump ca fiind una de „realism flexibil” și susține că Statele Unite ar trebui să reînvie Doctrina Monroe din secolul al XIX-lea, care declară emisfera vestică drept zonă de influență americană, conforme cu Reuters.
Documentul avertizează, de asemenea, că Europa se confruntă cu o „erodare culturală” și trebuie să își recalibreze orientarea.
Ce reprezintă Doctrina Monroe
Doctrina Monroe, formulată în 1823 de președintele James Monroe, a fost un principiu de politică externă prin care Statele Unite declara că emisfera vestică nu mai este deschisă colonizării sau intervențiilor europene.
În esență, mesajul era că orice implicare a puterilor europene în afacerile Americilor va fi percepută ca o amenințare la adresa securității SUA, în timp ce Washingtonul promitea să nu intervină în conflictele interne ale Europei.
Cu timpul, doctrina a devenit temelia expansiunii și consolidării influenței americane în America Latină.
Revenirea la Doctrina Monroe și ambițiile SUA în emisfera vestică
Documentul reprezintă o exprimare clară a intenției lui Trump de a destabiliza ordinea mondială de după cel de-al Doilea Război Mondial, dominată de Statele Unite și consolidată prin rețele de alianțe și grupuri multilaterale, și de a o redefini conform principiului „America First”.
„Politica externă a președintelui Trump este pragmatică, fără a fi hiper-pragmatică, realistă, fără a se baza exclusiv pe realism, principială, fără a fi idealistă, robustă, fără a fi agresivă, și moderată, fără a fi pacifistă”, se precizează în documentul de 29 de pagini.
Acest document, publicat de fiecare administrație nouă și orientând activitatea numeroaselor agenții guvernamentale, afirmă că Trump intenționează să „restaureze prioritatea americană” în emisfera vestică și să plaseze regiunea în centrul atenției politicii externe a administrației.
„Această ‘Adaptare a politicii lui Trump’ la Doctrina Monroe reprezintă o restabilizare puternică și rațională a puterii și obiectivelor americane, în concordanță cu interesele de securitate ale Statelor Unite”, indică documentul, sugerând că amplul lanț de operațiuni militare americane din regiune nu este temporar.
De la începutul mandatului în ianuarie, critici au afirmat că retorica lui Trump evocă un nou imperialism în emisfera vestică. La scurt timp după instalare, el a discutat, în termeni vagii, despre recucerirea Canalului Panama și anexarea Groenlandei și Canadei.
Mai recent, extinderea prezenței militare a SUA în Caraibe și declarațiile de amenințare față de Venezuela și alte țări unde operează carteluri de droguri au intensificat temerile într-o regiune cu un istoric problematic de intervenții armate americane.
China, un competitor militar și economic în ascensiune
Documentul menționează și influența tot mai mare a Chinei în America Latină, ceea ce a stârnit îngrijorări în rândul administrațiilor americane consecutive și a motivat eforturi de a o contracara.
Referitor la Asia, documentul afirmă că Trump urmărește să descurajeze un conflict cu China referitor la Taiwan și Marea Chinei de Sud, prin consolidarea capacității militare a SUA și a aliaților săi.
„Descurajarea unui conflict legat de Taiwan, ideal prin menținerea unei superiorități militare clare, reprezintă o prioritate”, se arată în document.
Această temă a fost o problemă sensibilă în relațiile SUA–China pentru mulți ani.
Însă Trump are un istoric de decizii neconvenționale în politică externă, ceea ce complică anticiparea modului în care această formalizare a temelor de securitate națională se va materializa în acțiuni concrete.
Europa în fața unei „erodări culturale”
În document, administrația adoptă o perspectivă pesimistă asupra partenerilor tradiționali europeni, avertizând că bătrânul continent se confruntă cu o „erodare civilizațională” și trebuie să își ajusteze direcția pentru a rămâne un aliat de încredere al SUA.
„Pe termen lung, este foarte probabil ca, în câteva decenii, anumite state membre NATO să devină majoritar non-europene”, afirmă documentul.
Unii analiști europeni au observat că această strategie reia teme susținute de partidele extremiste de dreapta, care au devenit principalele forțe de opoziție în Germania, Franța și alte state tradițional apropiate de SUA.
Administrația Trump își propune să redescopere „identitatea occidentală” în Europa, conform aceluiași document.
Deși oficialii europeni au respins tonul amenințător al Washingtonului, în timp ce își modernizează forțele armate pentru a contracara Rusia, continuă să fie dependenti de sprijinul militar american.
Documentul precizează că este în avantajul strategic al SUA să negocieze o soluție rapidă pentru Ucraina și să restabilească „stabilitatea strategică” cu Rusia.
Trump a avut o istorie de declarații favorabile față de președintele rus Vladimir Putin, care au atras critici pentru presupusa sa „readucere în liniște” a Rusiei în politica internațională.
Lasă un răspuns