Click Stiri

Efectul anumitor medicamente poate fi considerabil diminuat dacă sunt administrate împreună cu produse lactate. Deși nu este valabil pentru toate tratamentele, există anumite pastile care nu trebuie luate cu lapte sau iaurt și nici să consume aceste alimente imediat după administrare.

Laptelile nu sunt nocive și nu transformă medicamentele în substanțe toxice, dar pot împiedica sau reduce semnificativ absorbția unor tratamente esențiale. Lactatele conțin cantități mari de calciu, iar în contact cu anumite componente active, calciul poate forma complexe insolubile, dificultând absorbția acestora.

Atunci când se produce această interacțiune, medicamentul trece prin tractul digestiv fără a ajunge în fluxul sanguin în doza necesară, ceea ce poate conduce la scăderea efectelor sau la ineficiență.

Interacțiunea este evidențiată mai ales în cazul anumitor antibiotice și medicamente dependente de o absorbție rapidă și completă, dar lactatele, precum brânzeturile și iaurtul, pot modifica modul în care organismul le preia.

Principalul factor implicat este calciul, însă și alte substanțe din lactate, precum proteinele și grăsimile, pot altera mediul intestinal, afectând din nou asimilarea. În anumite cazuri, aceste modificări pot fi suficiente pentru a diminua eficacitatea tratamentului.

Din acest motiv, medicii recomandă evitarea combinării medicamentelor sensibile cu produse lactate și păstrarea unui interval de câteva ore între administrare și consumul acestor alimente. Astfel, medicamentul are șansa să fie absorbit corect, iar lactatele pot fi consumate fără a interfere cu tratamentul.

Antibioticele

Cele mai cunoscute medicamente sensibile la lapte sunt anumite antibiotice, în special tetraciclinele și o parte din fluorochinolone, precum ciprofloxacina. Moleculele lor se leagă ușor de calciu, formând complexe insolubile în stomac sau intestin, ceea ce împiedică absorbția adecvată.

Astfel, organismul nu le poate prelua în doza necesară, iar medicamentul trece prin corp fără a-și atinge concentrația eficientă în sânge, fapt ce poate duce la persistența infecției sau la un tratament mai dificil.

Levotiroxina

Un scenariu similar apare și în cazul tratamentelor pentru tiroidă, precum levotiroxina, foarte sensibilă la modificările absorbției. Aceasta înlocuiește hormonii tiroidieni deficienți, iar pentru ca tratamentul să fie eficient, pastila trebuie să ajungă în sânge într-un mod constant, zilnic.

Orice factor care diminuează absorbția poate duce la instabilitatea nivelurilor hormonale, rezultând oboseală, creștere în greutate, încetinirea metabolismului și alte simptome de hipotiroidism, chiar dacă pacientul urmează tratamentul corect. Laptele, prin calciu și încetinirea golirii stomacului, poate reduce cantitatea de medicament disponibilă în circulație.

Medicamente pentru osteoporoză – bifosfonații

Aceste medicamente conțin substanțe dificil de absorbit, iar organismul asimilează doar o fracțiune din doza administrată. Interferențele care reduc această absorbție, precum laptele, reprezintă un obstacol major. Calciul și proteinele din lapte se leagă rapid de bifosfonați, formând compuși dificil de absorbit în intestin. De aceea, aceste tratamente trebuie administrate pe stomacul gol, cu apă simplă, cu cel puțin câteva ore înainte sau după administrare. Nerespectarea acestor indicații poate duce la eșecul terapiei.

Suplimente de fier

Fierul, în special sub formă de săruri feroase, este foarte sensibil atât la calciul din lapte, cât și la anumite proteine din lactate. Administrate împreună, absorbția fierului poate scădea chiar și la jumătate, punând în pericol corectarea anemiei și obținerea dozelor eficiente.

Laptele nu produce reacții adverse grave atunci când este combinat cu fierul, însă poate reprezenta un obstacol pentru absorbție. De aceea, suplimentele cu fier trebuie administrate la interval de câteva ore față de lactate pentru a asigura o absorbție optimă.

Antivirale

Unele medicamente antivirale depind de o absorbție precisă și pot forma complexe cu calciul sau alți ioni din lapte. Deși nu toate antiviralele sunt afectate, anumite medicamente pentru gripă și infecții virale pot avea o absorbție redusă dacă sunt administrate împreună cu lactate, ceea ce poate încetini atingerea nivelurilor optime în organism.

Medicamente pentru HIV

Pentru anumite tratamente antiretrovirale, absorbția corectă este vitală pentru controlul virusului. Aceste medicamente pot fi și ele afectate de calciu și magneziu, legându-se și reducând concentrația lor în sânge, ceea ce poate compromite eficiența terapiei. Chiar și o scădere ușoară a absorbției poate influența grav rezultatele tratamentului.

De aceea, se recomandă consumul lactatelor cu cel puțin câteva ore înainte sau după administrarea medicamentelor pentru HIV, pentru a evita reducerea eficacității.

Intervalul în care se poate consuma lapte sau iaurt după administrarea medicamentelor

Pentru iubitorii de lactate, vestea bună este că nu trebuie să renunțe complet la produsele lactate în timpul tratamentelor, ci doar să le consume cu câteva ore înainte sau după administrarea medicamentelor. În general, pentru medicamentele care trebuie luate pe stomacul gol sau cu apă simplă, lactatele trebuie evitate în proximitate.

Intervalele recomandate variază în funcție de sensibilitatea fiecărui medicament, dar majoritatea indicațiilor sugerează o pauză de una până la trei ore între medicament și lactate pentru a menține nivelul stabil al substanței active în sânge.

Unele tratamente necesită o diferență mai mică de timp, de aproximativ o oră, în timp ce altele funcționează cel mai bine dacă lactatele sunt consumate la câteva ore după administrare.

Pentru cei care urmează tratamente zilnice, precum cele pentru tiroidă, probleme osoase sau deficiențe, respectarea acestor intervale devine parte integrantă a rutinei zilnice.

De exemplu, medicamentul poate fi administrat dimineața, la aceeași oră, doar cu apă, iar lactatele pot fi consumate mai târziu, la micul dejun sau la prânz. În cazul tratamentelor care necesită absorbție rapidă și constantă, respectarea acestor intervale poate face diferența între o eficiență ridicată și un eșec terapeutic.