În universul dinamic al televiziunii și al mediului digital, unde perfecțiunea este adesea un standard obligatoriu, Emily Burghelea aduce o perspectivă autentică. Devenită un model pentru o generație de tinere care își doresc să combine profesionalul cu magia maternității, ea a demonstrat că forța unei femei constă, de fapt, în capacitatea de a-și recunoaște vulnerabilitatea. După o perioadă postpartum dominată de provocări majore, Emily vorbește sincer despre echilibrul fragil dintre strălucirea mediatică și nopțile fără odihnă dintr-o familie cu trei copii. Dincolo de rolul de influenceriță, ea reprezintă sufletul unui „trib” vesel, menținând o relație plină de umor și umanitate cu soțul său, Andrei, dovedind că iubirea autentică înseamnă să rămâi o echipă, indiferent de obstacolele vieții.
Revista VIVA de decembrie, gratuit, disponibilă aici
Vezi și acest material video:
Emily Burghelea este o figură remarcabilă în televiziune și online românesc, inspirând mame și femei să îmbine armonios cariera cu viața de familie. Recent, viața ei a fost completată de sosirea pe lume a Elisabetei, alături de Amedea și Damian, iar experiențele postpartum, marcate de provocări emoționale, i-au oferit lecții despre iubire, răbdare și autoîngrijire. Cu naturalețea specifică, Emily povestește despre bucuria și magia unei familii cu trei copii, dar și despre echilibrul delicat între scena publică și nopțile nedormite.
Emily Burghelea despre lupta cu depresia postpartum la toate nașterile sale
Care a fost cel mai emoționant moment de atunci când a venit pe lume Elisabeta? Știu că fiecare clipă este magică, dar există o poveste specială…
Motivele care îmi rămân în minte sunt multiple… În primul rând, momentul nașterii… Privirea ei pentru prima dată… Contactul piele pe piele, acea clipă magică, dar cel mai profund moment rămâne întâlnirea frățiorilor cu sora lor. Cred că această clipă ocupă un loc special în inima mea… A fost o magie pură, iubire la prima vedere! Parcă timpul s-a oprit, iar eu eram cuprinsă de o stare de florit neliniște, simțind că familia s-a așezat perfect și că începutul unei noi etape este aici.
Simți nevoia să discuți despre depresia postpartum, un subiect sensibil pentru multe mame – ce te-a motivat să pleci în Hong Kong cu un copil de 12 zile?
Perioada postpartum, mai ales după nașterea celui de-al treilea copil, a fost extrem de intensă pentru mine. M-am confruntat cu emoții adânci, oboseală extremă și momente în care simțeam că îmi pierd claritatea și puterea. Nu am vrut să ascund sau neg această experiență, ci am considerat esențial să o spun deschis, deoarece multe mame se regăsesc în aceste situații și se simt singure. Decizia de a pleca la Hong Kong a fost surprinzătoare, dar necesară, soțul meu pregătindu-mi o surpriză, iar experiențele anterioare m-au motivat să am încredere în această alegere.
La nașterile anterioare, schimbările hormonale au fost atât de intense încât am fost aproape de a-mi pierde viața. Am avut episoade de depresie foarte grave, ajungând la limitele rezilienței, simțind că nu voi putea repară niciodată această stare. Acest episod m-a marcat profund, mă învățând cât de fragilă poate fi linia dintre epuizare și prăbușire. De data aceasta, am intervenit proactiv. Știam că, pentru a fi bine pentru copii, trebuie mai întâi să fiu eu în siguranță. Am avut nevoie de liniște, suport specializat și recuperare fizică și emoțională într-un mediu în care corpul și mintea să se refacă cu blândețe. Am plecat pentru a avea grijă de mine, nu pentru a distanța familia, ci pentru a o proteja, pentru că o mamă vindecată, echilibrată, poate oferi mai mult iubire și stabilitate celor dragi. În Hong Kong am beneficiat de sprijin real, de ritualuri de recuperare, odihnă și un mediu în care să mă simt în siguranță. Aceasta a fost o formă profundă de autoîngrijire, adesea amânată de multe mame până când devine prea târziu. Pot afirma cu certitudine că a fost una dintre cele mai înțelepte decizii ale vieții mele. A fost o alegere responsabilă, nu doar o curajie, pentru binele meu și al celor mici. Este important ca femeile să înțeleagă că uneori, cea mai mare dovadă de iubire pentru familie este să alegi să te recuperezi.
Cum și-a manifestat depresia postpartum prezența în viața ta?
Te rugăm să ne relatezi, pentru că interesul este crescut, când ai realizat că nu ești în regulă. Care au fost senzațiile și emoțiile trăite după ce ai devenit mamă? Care au fost cele mai mari temeri? Ai avut experiențe similare și cu primii doi copii?
Simțeam că nu sunt în regulă încă de la început, ca o coborâre lentă într-o stare pe care inițial nu o puteam defini. După naștere, în loc de doar bucurie și pace, au apărut anxietate, frică și o tristețe adâncă, inexplicabilă. La început, se manifestau prin simptome fizice: oboseală extremă, puls rapid, dificultăți de concentrare, senzația că trupul meu nu mai ținea pasul cu mine. Ulterior, au apărut gândurile invazive, neliniștea constantă și sentimentul de detașare de sine. Aveam senzația că privesc viața din exterior, ca și cum nu aș fi eu în control. Cele mai mari temeri au fost: să nu reușesc să fiu mama de care copiii au nevoie și să nu pot scăpa de această stare.
Lista acestor experiențe a continuat, am trecut și prin episoade de depresie mai agresive după primele nașteri, în special din cauza dezechilibrului hormonal, fiind aproape de a mă pierde complet. La acea vreme nu știam să cer ajutor și mă simțeam vinovată pentru nesuccessul de a mă reasigura. Aceste încercări m-au motivat să fiu sinceră și deschisă, să identific și să comunic semnalele și durerea, pentru a nu o lasă să mă cucerească definitiv. Povestea mea nu are scopul de a fi o dramă, ci o mărturie. Pentru mame: nu sunteți slabe, nu sunteți singure, și nu este un „defect“ să cereți sprijin. Uneori, după naștere, iubirea vine însoțită de fragilitate. Iar vindecarea poate începe doar atunci când aveți curajul să recunoașteți: „Nu sunt bine acum, dar vreau să fiu.“
„Am înțeles că nu trebuie să fiu eroina tuturor și că sănătatea mea fizică și mentală trebuie să devină prioritate, nu opțiune”
Ce lecții ai învățat despre tine și despre modul în care trebuie să gestionezi sănătatea fizică și emoțională în această perioadă? Cum te-a ajutat experiența din centru să te refaci după sarcină? Ai descoperit vreo terapie care a avut efecte benefice?
Această perioadă m-a învățat enorm despre limitele corpului și ale sufletului după naștere. Am realizat că nu pot merge mereu peste limitele mele și că sănătatea mea fizică și mentală trebuie să devină prioritate, nu opțiune. Am învățat să ascult corpul, să îl respect, și să accept că recuperarea nu este un semn de slabiciune, ci o dovadă de putere asumată. Experiența din centru m-a susținut în procesul de refacere, fiind un spațiu dedicat recuperării postnatale ca un proces sacru, nu ca o etapă de trecut rapid. Îngrijirea holistică, incluzând odihna, ritualurile de vindecare și sprijinul constant, m-au ajutat să mă reconstrui în mod blând. Am Înțeles că dacă mama se reface, întregă familia are o fundație mai solidă.
De asemenea, terapiile specifice, precum băile cu ceai, acupunctura și alimentația echilibrată, au avut efecte benefice. Baia cu ceai, o tradiție extrem de terapeutică, m-a ajutat să revin la echilibru, iar procedurile pentru mușchii abdominali, realizate cu răbdare, mi-au redat stabilitatea fizică. Acupunctura a fost de asemenea o cale importantă pentru echilibru emoțional, iar alimentația variată și hrănitoare, cu șase mese zilnic, m-a susținut energetic. Experiența a fost o adevărată reconectare cu sine, învățând că o mamă fericită și sănătoasă radiază iubire și grijă pentru familie.
Lasă un răspuns