Producția de rapiță din România pentru acest an poate ajunge la 3,5 milioane de tone, cu un milion de tone mai mult față de anul precedent, conform ultimei prognoze a Departamentului pentru Agricultură al SUA (USDA). Aceasta reprezintă un record pentru cultura de rapiță în România și o creștere semnificativă comparativ cu anul trecut.
Clasamentul european al producătorilor de rapiță
România se află pe locul al treilea în Europa, după Franța și Germania. Francezii sunt estimați să realizeze o producție de 4,6 milioane de tone, în timp ce germanii se apropie de 4 milioane de tone.
Producția totală în Europa pentru 2025/2026 este estimată la 20,7 milioane de tone, fiind cu aproximativ 1% mai mare față de anul anterior.
Factorii influențatori ai recoltei
Creșterea suprafeței cultivate cu rapiță este principalul factor în majorarea producției totale, de la 6,1 milioane de hectare în 2025/2026 la 6,3 milioane de hectare în 2026/2027.
Randamentul mediu se estimează a fi de 3,2 tone la hectar, față de 3,3 tone în anul precedent, ceea ce indică o ușoară scădere a productivității per hectar.
Analiștii USDA notează că, deși randamentul mediu în UE este ușor sub recordul ultimilor 10 ani, extinderea suprafeței cultivate va conduce la o creștere a producției totale.
De ce crește cultiva rapița în Europa
Rapița devine tot mai populară în regiunea Balcanilor, inclusiv în zonele afectate de secetă. Cultivarea de iarnă, mai rezistentă la secetă, înlocuiește porumbul, care a fost puternic afectat de valurile de căldură și secetă în ultimii ani în sud-estul Europei.
Prețurile relativ atractive ale rapiței stimulează fermierii să preferă această cultură în detrimentul altora, contribuind la creșterea suprafeței cultivabile.
Producția de rapiță în România
Conform datelor Institutului Național de Statistică, fermierii români au cultivat anul trecut pe o suprafață de 806.400 de hectare, cu 27% mai mult față de 2024.
USDA estimează însă că suprafața cultivată în România depășește un milion de hectare.
Starea culturii de rapiță în Europa este considerată relativ bună, în condițiile în care primăvara a avut vreme mixtă. Seceta din martie și aprilie a redus nivelul umidității din sol, însă precipitațiile din începutul lunii mai au adus o ușurare, în special în zonele din nord-estul Europei, unde uscăciunea devenea mai accentuată.
Lasă un răspuns