Premierul britanic Keir Starmer a declarat că nu intenționează să demisioneze, în ciuda protestelor, scandalurilor și unei crize politice profunde. El afirmă că va rămâne la conducere până la finalul mandatului său, invocând responsabilitatea de a evita haosul în țară.
Motivația refuzului de a pleca
Starmer susține că decizia sa nu este motivată de mândrie, ci de un sentiment de datorie față de alegători. El a spus că nu are intenția de a părăsi funcția, chiar dacă nivelul de nemulțumire publică și disputele guvernamentale sunt în creștere. Afirmă că a fost ales pentru a servi interesul național.
Demisiile din cabinetul Starmer
Un număr de miniștri au demisionat în ultimele săptămâni pentru a protesta împotriva politicilor sale. Printre aceștia se numără John Hil, secretarul Apărării, care a demisionat pe 11 iunie, acuzând premierul de neglijență față de forțele armate. Wes Streeting, secretar de stat pentru Sănătate și Securitate Socială, și-a anunțat plecarea pe 14 mai 2026, după o înfrângere electorală istorică pentru laburiști.
Wes Streeting, în vârstă de 43 de ani, și-a declarat ambiția de a prelua conducerea Partidului Laburist. El a criticat Brexit și a propus o relație specială cu Uniunea Europeană, afirmând că “viitorul Marii Britanii se află în Europa și într-o zi, înapoi în UE”.
Pentru funcția de premier este considerat și Andy Burnham, primar al comitatului Greater Manchester. Angela Rayner, vicepremier și fost secretar pentru Locuințe, critică politicile guvernamentale față de imigrație și este menționată ca potențial înlocuitor al lui Starmer.
Proteste violente în Belfast și incidente cu migranți
Pe 9 iunie, sute de protestatari au blocat drumuri și au incendiat locuințe și vehicule aparținând migranților, în Belfast. Violentele au provocat ciocniri cu poliția, iar manifestanții au strigat “să plece din țară”. Mai multe familii de migranți au fost agresate sau evacuate din locuințele lor.
Protestele au fost declanșate de un incident violent, când un migrant sudanez în vârstă de 30 de ani l-a înjunghiat mortal pe un britanic în vârstă de 40 de ani. Poliția a intervenit și l-a arestat pe agresor în timpul atacului, acuzat ulterior de legături cu Jeffrey Epstein și condamnat la închisoare pe viață. Imaginii incidentului au amplificat tensiunile și protestele.
Pe 3 iunie, în Southampton, a avut loc un incident similar, când un student de 18 ani a fost înjunghiat, iar poliția a intervenit pentru arestarea agresorului. A fost raportată moartea victimei, iar poliția a comunicat inițial că suspectul a fost victimă a unui atac rasist, înainte de a confirma că este un agresor de origine sikh.
Nemulțumirea populației și fragilitatea liderilor
Discuțiile despre înlocuirea lui Starmer au crescut, pe fondul pierderii sprijinului electoral și a rezultatului slab la alegerile locale din 7 mai. Partidul laburist a pierdut peste 1.200 de mandate, în timp ce Reform UK, condus de Nigel Farage, a obținut aproape 1.365 de locuri.
Popularitatea premierului a scăzut semnificativ, iar politicieni și susținători critică deciziile sale, precum creșterile de taxe, politicile dure asupra migrației și refuzul de a introduce taxa pe bogăție. De asemenea, au fost criticări legate de politica față de sindicate și de gestionarea costurilor vieții.
Realizările și acțiunile guvernamentale ale lui Starmer
Deși controversat, guvernul său a avut câteva realizări, inclusiv eliminarea taxelor anuale pe carburanți, soluționarea grevelor din sectorul public și construirea unei centrale nucleare. A crescut salariul minim, a sprijinit Ucraina și a negociat noi acorduri comerciale cu UE, SUA și India.
Starmer a implementat măsuri de securizare a frontierelor, înlocuind planul de deportare în Rwanda cu un alt mecanism, și a redus supraaglomerarea din închisori. În politica externă, a recunoscut oficial Statul Palestina și a sprijinit ajutoare pentru Ucraina.
Istoria schimbărilor de lideri din UK post-Brexit
De la referendumul din 2016 pentru ieșirea din UE, au fost șase premieri. David Cameron a demisionat în iulie 2016, urmat de Theresa May, care și-a anunțat plecarea în iulie 2019, din cauza incapacității de a finaliza negocierile pentru Brexit.
Boris Johnson a fost prim-ministru în perioada pandemiei, sprijinind Ucraina cu ajutoare, dar a demisionat în septembrie 2022, în urma scandalului “Partygate”. Liz Truss a avut cel mai scurt mandat, în octombrie 2022, și a fost considerată un lider ineficient din cauza măsurilor economice nepopulare.
Urmașul său, Rishi Sunak, a fost primul premier de origine indiană și religie hindusă din UK. El a continuat să sprijine Ucraina și Israelul, dar a pierdut sprijinul politicienilor după înfrângerea la alegeri și a demisionat în iulie 2024, marcând finalul epocii conservatoare.
Premierul Starmer reprezintă a șaptea schimbare de lider de după Brexit, în decurs de șapte ani.
Lasă un răspuns